Duminică binecuvântată!

Cândva, prin anii '80, Dealul Viei Doamnei din localitatea Băsești, județul Maramureș, sălașul nașterii mele, locul unde a fost înălțată Mănăstirea Greco-Catolică, cel puțin pentru copii, a reprezentat un univers mirific, în fiecare anotimp. Primăvara, urcam dealul pentru a culege mesagerii florali ai primăverii și pentru a privi panorama oceanului verde ce împresura în culori de smarald vatra satului, ori seara, de la Teiul Unirii, să privim spre răsărit, luminile Băii-Mari. Vara, mergeam la cules de cireșe, în pâlcul de cetiniș de lângă actuala mănăstire, ori coboram pe văile abrupte ce duceau spre pădurea Tămășești, când eram în căutarea frăguțelor sau a ciupercilor și a altor bunătăți (tinghirele, coarne, zarzăre, prune, pere), cu arome de neîntâlnit azi, ce le găseam prin livada de pe deal, străjuită de un gornic.Toamna mergeam la cules de castane, din cei doi pomi comestibili de lângă lăcașul mănăstirii, ori la " furat" de nuci sau alte fructe autumnale, iar iarna, de lângă cei doi castani comestibili sau de lângă molidul de pe coma măgurei, ne făceam un derdeluș de toată frumusețea, ce se încheia în șoseaua ce ducea la muzeu, acuala Casă Memorială "George Pop de Băsești".

Doamne, ce vremuri frumoase erau! Câtă lumină aveam în suflet și pe chip, peregrinând pe plaiul unde am zărit lumina zile, cuibul copilăriei mele!

Sursa foto: Mănăstirea Greco -Catolică Băsești

Gândul zilei...

Rodul vremurilor tulburi e îndoiala.

Când nu mai crezi în nimic, cerul speranței se întunecă.

Dacă zărești un surâs al unei flori, nu e totul pierdut! Sufletul tău e viu!

Nădejdea încolțește și crește, apoi înflorește și rodește, hrănind pe oricine crede în trimful Luminii!

Ziua Pământului

"Nu vom fi niciodată destul de recunoscători față de pământul care ne-a dat totul!"-Constantin Brâncuși

Hristos a Înviat

"Era odată un Paști extrem de fericit, acesta a fost Paștile copilăriei mele.

Mi-i amintesc pe bunici cu câtă smerenie și curățenie sufletească se pregăteau pentru acestă sărbătoare. Aveau nevoie de câteva bucate gustoase, de cozonaci și pască, de ouă roșii, de haine curate, adică cele de biserică, dar mai ales de curățenia sufletească. Erau spovediți, împărtășiți, împăcați cu toată lumea, fără invidii de nici un fel, fără pic de înfumurare, cu singura dorință de a se bucura de Lumina Învierii și de a o împărtăși și celor plecați dintre cei vii.

Pentru că mormintele erau pregătite din timp cu flori și lumânări gata să primească lumina de Paști, iar în noaptea Învierii acesta devenea bijuteria satului. Acolo se aduna dragostea pentru cei răposați, în lumina aceea dusă cu grijă să n-o stingă vântul pentru că nu erau candelele zilelor noastre ci doar lumânări de ceară simple și curate.

Apoi dimineața de Paști era una cu totul specială, veneam acasă cu coșul cu merinde sfințite și într-o atmosferă de pace și armonie bunicul pregătea vasul cu apă în care punea un ou roșu, un ban de argint, un fir de busuioc și agheazmă pentru a ne spăla pe față. Urma prima masă cu ceva ușor ca apoi să ne odihnim după slujba lungă din noapte.

Totul avea gust, totul avea culoare, totul avea har, era odată un Paști extrem de fericit!

Apoi au urmat multe alte sărbători de Paști, le știm cu toții, cu haine musai noi, cu pantofi noi, cu mese hiperîmbelșugate, cu exagerări de tot felul, cu mândrie și preamândrie, cu invidie pe cel care are altceva decât altul, cu egoism, cu biserici arhipline dar de fapt cu puține suflete cu adevărat trăitoare în duh și adevăr, cu muzică dată la maxim de diferite coloraturi, cu grătare încinse de parcă doar carnea friptă ar fi elixirul vieții veșnice, cu lipsa credinței în Învierea lui Iisus și mai degrabă cu credința că totul ni se cuvine și că ar mai fi loc de mai mult și mai multe.

Este acum un altfel de Paști și chiar dacă mulți mă veți judeca pentru ce voi spune, spun că acest Paști are puțin gust din Paștile copilăriei mele.

Este trist că nu a răsunat noaptea de cântarea bisericească:”Hristos a înviat cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!”, este trist că nu ne-am atins de Sfântul Epitaf în vinerea mare, că nu ne-am întâlnit la prohodul Domnului, că nu am împărțit lumina celor dragi, vii sau adormiți, dar este teribil de frumos să regăsesc pacea, liniștea și bucuria Învierii lui Iisus din anii în care această sărbătoare se trăia mai mult cu sufletul și mai puțin cu trupul.

E primul an de când m-am mutat în această casă, să tot fie vreo 15, dar e primul an în care mă trezesc în dimineața de Paști și mulțumesc pentru razele timide de soare într-o liniște deplină. E atât de liniște că aud sfârâind tămâia și smirna pe cărbunele încins și doar câteva păsări se bucură cu mine de această armonie. Sunt vesele de parcă simt că Hristos a înviat.

Mulțumesc, Doamne, că azi ai oprit praful de pe ulița noastră care ne umplea plămânii, ochii, nasul și se încăpățâna să intre și în suflete.

E o zi de Paști fără mașini, e o zi de Paști în care se aude doar cântatul cocoșului și ciripitul păsărilor cerului.

Mulțumesc, Hristoase, că ai intrat azi și în odaia mea, în care de multe ori am plâns și am implorat iertare sau ajutor, în care de multe ori am păcătuit, în care am trăit când greu când ușor, în care azi ai coborât aducându-mi Lumina Învierii Tale!

Putem face și din aceste timpuri, timpuri de bucurie, de mulțumire, de recunoștință. Suntem vii și ce poate fi mai de preț decât viața? Cum dar să nu ne bucurăm?

Azi să nu fie nimeni trist, azi să mulțumim că există acestă tehnologie și putem să dăm un telefon și să ne spunem:”Hristos a înviat!”, putem citi orice și oricât, putem asculta muzica dorită în intimitatea casei noastre, putem să ne bucurăm de timp, timpul care nu ne mai ajungea niciodată, putem fi fericiți!

Mulțumesc, Doamne!"- text preluat...

Călușarul de Băsești...

Dansul tradițional popular, Călușarul, este de o mare concentrație spirituală, fiind specific ca formă și conținut băsăștenilor și vetrei lor de obârșie, având un pronunțat rol spiritual, fiindcă împletește armonios muzica cu datina, cu portul și dansul.

Pentru a conserva elementul cultural românesc, George Pop de Băsești și-a dorit un dans autentic românesc, cu care să se prezinte la manifestările Astrei, dar și la alte întruniri și sărbători cu caracter național care aveau rolul de culturalizare și de trezire a conștiinței naționale la poporul românesc din Ardeal.

Călușarul a fost înființat la Băsești în 1905, la inițiativa lui "Badea George". El aduce la Băsești un instructor din zona Alba-Sibiu, care a fost oaspetele lui George Pop vreme de trei luni cât a avut nevoie pentru a învăța pe băsășteni Călușarul...

În anul 1906, dansul a fost reprezentat pentru prima dată în public de ziua lui George Pop de Băsești, fiind condus de dr. Iustin C.Iuga din Cluj.

Primul vătaf a fost Dumitru Pop, apoi Pop Silaghi, ambii cantori la biserică.Un alt vătaf vestit a fost Pop Andrei, zis Andriș, ce a fost și muzeograful Casei Memoriale "George Pop de Băsești", un om deosebit pe care am avut onoarea să-l cunosc. De la dânsul am aflat multe lucruri interesante despre trecutul famililiei Pop de Băsești.

Costumele purtate de călușari au fost făcute în atelierul de la Orăștie de către Elena Hossu Longin, fiica lui George Pop.

E de menționat că în timpul vieții lui Badea George, Călușarul se juca la diferite întâlniri pe care le avea cu oamenii de seamă ai epocii, care îl vizitau.

Dansul Călușarilor are șapte figuri și durează 7 minute. Ele sunt :Bătuta, Rărita, Ciulita, Bota sub picior, Crucea, Ștearsa și Bătuta de două ori cu piciorul drept și de două ori cu dreptul și cu stângul. Pe melodia a doua se fac cinci figuri: dreptul pe stângul și întoarcerea pe dreapta, foarfeca în față, Rărita și Bătuta. Vătaful poartă diagonală tricolor, ceilalți călușari poartă eșarfe albastre, cămăși brodate, brâu, pantaloni albi, ciorapi albi, opinci cu nojițe roșii și trei”boroaște”(clopoței) ,căciuli negre și bastoane. Vătaful are căciulă albă. Numărul dansatorilor este impar 7,9,11,13,etc.

Călușarul încetățenit la Băsești a devenit tradiție și poartă pseudonimul de "Călușarii de Băsești". A fost dansat de toate generațiile și încă se mai dansează și azi la Băsești. Este singura localitate din această parte a Ardealului unde se dansează acest dans adus și încetățenit aici de marele om politic George Pop de Băsești.

Formația de călușari din Băsești a participat la diferite concursuri și festivaluri cum ar fi la Cehu-Silvaniei, Deva(1980), Călușarul Ardelenesc, Târgul de cepe de la Asuaj, Festivalul de la Oțeloaia(1991)etc. Aceasta a fost apreciată și aplaudată pe toate scenele unde a participat în cadrul solemnelor festivități cu caracter artistic, istoric sau cultural.

Sursa: "Băseștiul și ilustrul său bărbat George Pop"(pag.92-93), de dr. Irineu Pop-Bistrițeanul.

Menționez că am identificat în această fotografie pe următorii: Pop Andrei (Andriș), Pop Săndel (fiul învățătorului Pop Dumitru), Dinu Sabadâș, Dinu Remeș, Pop Ioan Ovidiu (colegul meu de clasă, fiul fostului primar Pop Mihai), Pop Traian (poștaș), Pop Mihai(fostul primar), Sabadâș Ioan, Sabadâș Dumitru (poștaș), Moldovan Ioan Gabriel (actualmente preot, fiul preotului Moldovan Vasile), Longin... și Roatiș Traian.
Vă rog , dacă mai îi recunoașteți și pe alții, să-mi scrieți! Mulțumesc!

Linia melodică a Călușarului de Băsești

https://www.youtube.com/watch?v=WSNTyDrkBrE&t=107s

Daniela Pleșca- Căsuța mea...

Florii Binecuvântate!

Marea Sărbătoare a Intrării Domnului în Ierusalim are loc în duminica dinaintea Paștilor, ziua fiind cunoscută și sub numele de Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpărilor.

Intrarea Domnului în Ierusalim este singurul moment din viața Sa pământească în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat, deși nu purta nici hlamidă împărătească de purpură, nici coroană de aur pe cap, și nu avea nici pază de oști pământești.

Începând cu Ziua de Florii se intră în ultima săptămână a Postului Paștilor, numită Săptămâna Patimilor , în care creștinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.

Duminica Floriilor îi pregăteşte pe credincioşi pentru bucuria pe care o aduce biruinţa lui Hristos asupra morţii din duminica următoare, cea a Învierii.

Totodată Floriile deschid săptamâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşti, cunoscută sub numele de “Săptămâna Mare”, după cele 40 de zile de post. Din punct de vedere liturgic, din aceasta zi începe Săptămâna Patimilor, în amintirea cărora în biserici se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioşii îl “petrec” pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere.

1918 - Cea mai mare pandemie a lumii

"Există un precedent extrem de serios la pandemia pe care o trăim acum, dar el a fost, în linii mari, cam uitat. Sau dacă nu uitat, a devenit lipsit de importanță. În primul război mondial au murit în jur de 20 de milioane de oameni, pandemia de gripă din 1918 a omorât, cel mai probabil, vreo 100 de milioane de oameni. Noi studiem și întoarcem pe toate părțile războiul, dar boala a reușit să treacă cumva sub semnul tăcerii. Războiul îl înțelegem, l-au pornit oamenii, cu boala e ceva mai complicat."

Fraților, există un precedent extrem de serios la pandemia pe care o trăim acum, dar el a fost, în linii mari, cam uitat. Sau dacă nu uitat, a devenit lipsit...

Mărturisiri din vremea pandemiei....

"Cunosc o doctoriță. Prietenă. A învățat la școală de-a rupt și a trăit șase ani la facultate aproape fără bani, învățând pentru o bursă care îi ajungea doar pentru ceva posmagi și mai nimic altceva. Tremura mereu înainte de a se afișa lista cu bursierii, fiindcă, așa, ca la noi, de multe ori bursa asta mergea preferențial la unii cu bani mulți. Care, pe lângă banii cei mulți, mai aveau nevoie de câțiva în plus...

A absolvit cu 9,96 și a primit repartiție, în 1991, la Cuca Măcăii, medic generalist. De familie, cum ar fi. Sătulă să prescrie doftorii pentru diabetici și cardiaci, a hotărât, după doi ani, să plece cu „medicii fără frontiere” în Congo. Să dea o mână de ajutor acolo, unde spera ea să nu uite tot ce-a învățat în școală. Și s-a luptat cu ebola, malaria și încă vreo două chestii adevărate, care bat la cur gripa asta de care ne-am închis toți în case. Ba, la un moment dat, a făcut și ea malarie, dar au scăpat-o ceilalți doctori fără frontiere. Până prin '98 n-am mai știut nimic de ea. Abia atunci m-a sunat, să-mi spună că e bine și că se mărită în Franța, cu un medic fără frontiere, ca ea, că stă acasă o vreme, să nască un prunc fără frontiere, cu care s-a dus, după ce l-a născut, în Nigeria, o altă țară unde-s boli adevărate, nu o gripă ca Covidu'. S-a stabilit în Franța, după vreo cinci ani de Nigeria, unde e și azi, specializată pe boli autoimune sau cumva. Ne mai scriem câte un mail și am ajutat-o, cu câțiva ani în urmă, să-și vândă casa de-aici, după ce i-au murit părinții, să nu mai aibă pentru ce veni în România. Mi-a zis că, după ce va crește Pierre suficient de mare, se va duce din nou, cu bărba-su, să fie medici fără frontiere.

Acuma... Văd postări de rahat de genul: dacă ar fi maică-ta medic sau asistentă și și-ar da demisia în vreme de criză, ce-ai zice, ai mai condamna-o? De ce să nu-și dea demisia medicii, dacă nu LI SE DAU salopete, măști sau mai știu eu ce...

Well, părerea mea: dacă aș fi STAT, nu aș mai angaja niciodată la stat medici sau asistenți care și-au dat demisia în vreme de pandemie; dacă aș fi PRIVAT, nu aș mai angaja niciodată la privat medici sau asistenți care și-au dat demisia în vreme de pandemie. De ce? Pentru că profesia asta, medicina, ca și aceea de dascăl, este una vocațională. VO-CA-ȚI-O-NA-LĂ. N-ai ce să cauți acolo dacă te gândești EXCLUSIV LA TINE. N-ai mască? Te dai peste cap, faci pe dracul în patru și te protejezi cum ai învățat tu la școala aia lungă și îi tratezi pe oameni. Oamenii ăia, spre deosebire de tine, nu au cum să-și dea demisia din boală. DOAR PE TINE te mai au. Și n-ai dreptul să dai bir cu fugiții. Fiindcă nici oamenii ăia disperați, cu boala-n gât, n-au unde să fugă. Și nici nu pot s-o facă. Prin urmare, pandemia cerne. Medici de lichele."

Eugenia Crainic

Monstru din umbră...

Nu am scris nimic despre actuala pandemie. Nici nu aș fi vrut să scriu, fiind apoape pretutindeni principala temă de discuție, dacă nu eram astăzi implicat într-un dialog cu o persoană vârstnică, necunoscută, la medicul de familie, unde am fost după rețeta lunară.

După ce mi-am întocmit declarația pe proprie răspundere, m-am dus, în intervalul orar precizat în act și pe itinerarul stipulat, la medic.

Cum e și firesc, în actuala situație, am stat afară la rând, la distanță apreciabilă de ceilalți, respectând distanța socială impusă.

Așteptând, am fost surprins să văd printre cei prezenți la rând un domn în vârstă, care, cu certitudine, nu avea permisiunea legală, reglementată de Ordonanța Militară nr. 3, să iasă din casă la acea oră.

Politicos, l-am întrebat dacă știe prevederea din ordonanță ce reglementează deplasarea persoanelor vârstnice, peste 65 de ani. Zâmbet ironic mi-a spus că e la curent cu tot ce se întâmplă și că posedă declarația pe proprie răspundere. Mi-a mărturisit că are peste 80 de ani, iar ordonanța se referă la bătrânii de 65. Deși mi-am dat seama că e pus pe glume, eu am dus discuția într-o zonă de seriozitate și i-am spus, cum era și firesc, că e vorba de vârstnicii peste 65 de ani. Reacția lui la cele precizate a fost uluitoare. M-a întrebat ce vârstă am. I-am răspuns că am 50 de ani, iar dânsul cu zâmbetul pe buze m-a trimis la origini, spunându-mi "Ce te intrerează pe matale?! Mai du-te-n cu 50 de ani în urmă, în mă-ta!" Răspunsul dânsului m-a uluit. Mi-am dat seama că nu are niciun sens să-i mai zic ceva...

Inconștiența unora ne va costa scump. Nerespectarea regulilor în caz de pandemie ne va depărta de speranța că totul va fi bine în scurt timp.

Monstrul nevăzut, pandemia de coronavirus, are pe lângă arsenalul propriu,încă necunoscut în totalitate, și aliați puternici: inconștiența și iresponsabilitatea.

Aveți grijă, nu deveniți aliatul monstrului din umbră, coronavirusul!

Fericirea

Fericirea nu se ascunde, așa cum credem noi, și nu vine și nu merge...
Trei magi s-au adunat și au decis să se distreze.
Unul dintre ei a spus:
-Hai să luam ceva de la oameni?
După multă gândire, ei au decis să ia oamenilor fericirea lor. Doar că nu știau unde să o ascundă!
Primul mag a spus:
-Haideți să o ascundem pe cel mai înalt munte din lume.
- Nu, astfel îi vom face pe oameni mai puternici, iar cineva ar putea să urce să o găsească, iar dacă o va gasi unul, toți ceilalți vor şti imediat unde este fericirea", a răspuns un alt mag.
- Atunci să o ascundem la fundul mării.
- Nu, nu uitați că oamenii sunt curioși din fire, cineva va proiecta o mașină de scufundări și atunci o vor găsi.
- Să o ascundem pe o alta planetă, departe de Pământ, a sugerat alt mag:
- Nu, amintiți-vă că le-am dat destulă minte, într-o zi ei vor inventa o nava și vor călători pe alte planete, iar astfel vor găsi fericirea.
Cel mai bătrân mag, care a ascultat toată conversația, a spus:
- Cred că ştiu unde să ascundem fericirea.
- Unde? Au întrebat ceilalți.
- O vom ascunde în ei înșiși, ei vor fi atât de ocupați să caute în alta parte încât nu o vor căuta în interiorul lor. Cei trei magi au fost de acord și de atunci oamenii petrec întreaga lor viață în căutarea fericirii, fără să știe că aceasta este ascunsă în ei.

Preoții satului Băsești (1840-1989)

În Băsești au fost preoți destoinici, ce au condus turma cu tact pastoral și s-au contopit afectiv cu suferințele și bucuriile țăranului. Fără impulsul lor, fără cuvintele lor înțelepte, fără exemplul viu al faptelor nu s-ar fi închegat în comunitatea băsășteană acea forță religios-morală care constituie astăzi temelia ființei sale spirituale.

Pentru a zugrăvi deplin viața religioasă a parohiei Băsești redăm șirul păstorilor ei sufletești până în 1989:

1) Preotul Grigore Pop (1840-1901). Figură blajină încadrată de o barbă albă ca neaua a acestui octogenar a rămas vie multe vreme în memoria tuturor celor ce l-au cunoscut, apreciat și respectat pentru alesele sale însușiri.

2) Preotul Antoniu Bălibanu (1903- 1915). Văduv din 1912, după o bogată și prestigioasă misiune pe tărâm bisericesc și național a adormit în Domnul și a fost înmormântat la umbra bisericii parohiale.

3) Preotul Alexandru Achim (1916- 1935). Acesta a colaborat în presă și a făcut parte din mai multe societăți. Prin iubirea și atașamentul față de popor rămâne un simbol al legăturilor indisolubile ce trebuie să existe între preot și credincioșii săi.

4) Preotul Gavril Nap (1935-1939). Înzestrat cu un distinct tact pastoral și cu înaltă demnitate liturgică, i-a învățat pe credincioși să cânte cântările bisericești de la strană și a adus cărți religioase pe care le-a dăruit păstoriților săi.

5) Preotul Dumitru Săsăreanu (1939- 1949. A fost un Pastor și Dascăl al sfatului și al faptei. Părintele a îmbinat idealul de viață creștină cu imperativele sociale ale acelui timp.

6) Preotul Gheorghe Bordașiu( 1951- 1952). Fiu al satului Băsești, Părintele a participat ca delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.

7) Preotul Teodor Rusu( 1952- 1966). S-a născut în Someșeni, cartier al municipiului Cluj- Napoca, într-o familie cu 14 copii. El face parte din prima promoție de absolvenți ai Academiei Teologice Ortodoxe din Cluj-Napoca. Părintele a desfășurat la Băsești o vie activitate pastorală, cu blândețe și răbdarea ce-i erau caracteristice. Străbătând opreliștile vremii, adună în jurul bisericii pe credincioși print slujbe frumoase și predici pregătite cu migală. Cu toată primejdia la care se expunea, făcea și religie cu copiii. Se păstrează, în această perioadă, vestitul cor bisericesc, cor bărbătesc pe patru voci, condus de vrednicul cântăreț Gheorghe Pop.

În casa parohială s-a instalat de la sine putere Sfatul Popular, apoi Poșta și Biblioteca Comunală, preotul fiind nevoit să peregrineze, prin diferite case închiriate, în condiții deplorabile.

8) Preotul Vasile Moldovan(1968). S-a născut în 1938 în localitatea Lupoaia, comuna Creaca, județul Sălaj. În anul 1968 s-a căsătorit cu Ana Crișan și au împreună doi copii: Vasile-Constantin și Gabriel-Ioan. Începând cu 2 august 1968, a fost numit preot paroh în Băsești. Părintele Vasile a slujit cu devotament și iubire sinceră, menținând nestinsă flacăra credinței și bunavoire între enoriașii săi.

Pe plan gospodaresc-administrativ a avut frumoase realizări. În 1976 a reparat sfântul lăcaș, acoperindu-l cu tablă zincată și zugrăvindu-l. Tot atunci, s-au făcut treptele de ciment și gardul de fier.

În această vreme s-a efectuat reparația capitală la casă parohială, ce a fost ridicată cu un metru, după inundațiile teribile din anii 1970 și 1975.

În 1978 biserica a fost sfințită pentru prima dată de P.S. Episcop Justinian al Maramureșului. Părintele Vasile Moldovan a provenit dintr- o familie de memorandiști, unchiul său și bunicul său au fost împreună cu George Pop de Băsești la Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.

Sursă text: "Băseștiul și ilustrul său bărbat George Pop", scrisă de Dr. Irineu Pop-Bistrițeanul

Sursă foto: https://www.flickr.com/…/464754…/in/album-72157706931761105/

Anul Nou

de Vasile Militaru

Din cireşul veşniciei
S-a mai scuturat o floare
După ce-a visat sub lună
După ce-a surâs sub soare.

Şi-n clipita-n care floarea
A căzut pierind în vânt,
Câte visuri neîmplinite,
Câte doruri nu s-au frânt!

Dar în locul celei duse,
Altă floare vine acum,
Sufletul să ni-l îmbete
Cu nemaigustat parfum.

Şi cum primăvara codrul
Muguri mii desface-n rouă,
Floarea nouă ne aduce
Muguri de nădejde nouă.

Îmbrăcaţi al vostru suflet
În veşmânt de sărbătoare
Şi primiţi cu imn de slavă
Noua veşniciei floare.

Iar dacă-ntre voi iubirea
Va cânta fără să plângă,
Nici un vis n-o fi himeră,
Nici un dor n-o să se frângă.

EPISTOLA ÎNTÂIA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;

9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.

10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.

11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.

12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.

13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

An Nou binecuvântat cu iubire, frumos și pace în suflet!

"Extrage fericirea din lucrurile mărunte din viață! Extrage-o din fiecare moment de bucurie, din fiecare zâmbet, din fiecare gând optimist! Extrage fericirea din starea ta interioară, din pacea care-ți înconjoară inima, din armonia care se regăsește în mintea și sufletul tău! Joacă-te cu copiii tăi, poartă-ți gândurile la vedere, exteriorizează-ți stările și spune-le celor dragi cât de mult îi iubești! Gesturile tale să fie însoțite de generozitate și blândețe, de dragoste și veselie, de pace și suport! Extrage fericirea din ceea ce ești, din ceea ce simți, din ceea ce trăiești! E posibil ca nu întotdeauna să primești ceea ce îți dorești, însă învață cum să te bucuri de ceea ce ai și să lupți pentru lucrurile importante din viață: prietenie, iubire, bucurie, armonie, sănătate, echilibru! Credința să-ți însoțească întotdeauna gândurile și pașii, iar speranța să nu părăsească niciodată încăperile sufletului tău! Crede în puterea rugăciunii, în miracolele zilnice, în poveștile de viață din care ai ce învăța și insuflă-le tuturor adevărul, frumusețea, iubirea și simplitatea! Extrage fericirea din ziua de AZI, din cea de mâine și din cele care vor urma, dar nu uita niciodată că nectarul cel mai dulce e cel extras din clipa prezentă!"

Crăciunul

"Crăciunul este lumina care învinge întotdeauna întunericul, binele care biruie răul, viața care învinge moartea. Acum mai bine de 2000 de ani istoria s-a rupt în două, timpul s-a oprit în loc și apoi a luat-o de la capăt.

În fiecare an, în decembrie oamenii se regăsesc pe ei înșiși în preajma acestei sărbători, își regăsesc încrederea, bunătatea, înțelepciunea și lumina din suflet care să-i călăuzească tot anul.

Crăciunul este sărbătoarea spiritului, a fericirii, a curățeniei sufletești, a credinței și purității. Este sărbătoarea iertării și a mulțumirii. Este un moment în care toate cele rele trebuie lăsate de o parte și inima trebuie încărcată cu speranță. Este prilejul de a petrece timpul împreună cu cei dragi. Crăciunul înseamnă și colinde și bucurie, iar minunea nașterii Mântuitorului cuprinde sufletele și le înnobilează."-Mariana Manea

Pictură de Mark Arian

Crăciun Fericit!

Azi, în Ajun de Crăciun, doresc tuturor oamenilor, sărbători cu bine, cu linişte şi cu bucuriile Crăciunului copilăriei!

Magica sărbătoare a Naşterii Mântuitorului Nostru Iisus Hristos să ne găsească pe toţi mai buni, mai iubitori, mai smeriţi şi mai aproape de Dumnezeu!

Dăruiţi din toată inima celor amărâţi şi loviţi de soartă şi bunătatea dumneavoastră va fi răsplătită însutit!

"25 Decembrie e ziua lui Iisus! Să ne bucurăm că îl putem primi, cu speranța că de această dată va fi mai bine și că ne vom ridica peste toate umbrele lumești și vom putea pune mai presus de toate: *IUBIREA * VIAȚA * IERTAREA *

E ajunul tainei celei mai adânci...

De ne-am trezi la răsărit cu inima curată cu care am venit pe lume, am putea-o schimba și ar fi o lume mai bună."-Maria A. M-Kästner

”Cred cu adevărat că dacă vom continua să spunem povestea Crăciunului, să cântăm colinde şi să trăim spiritul Crăciunului, vom putea aduce bucurie, fericire şi pace acestei lumi.”-Norman Vincent Peale

"Crăciunul nu este atât deschiderea cadourilor, cât deschiderea inimilor noastre."-Janice Maeditere

"Crăciunul este pătura magică ce ne acoperă, acel ceva atât de intangibil de parcă este un parfum. Poate ţese un val de nostalgii în jurul nostru. Crăciunul poate fi o zi de sărbătoare sau de rugăciune, dar va fi întotdeauna şi o zi de aducere aminte în care ne gândim la tot ce am iubit vreodată..."-Augusta E. Rundel

"Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune.”-Calvin Coolidge

"Ce este Crăciunul? Este nostalgie pentru trecut, curaj pentru prezent, speranţă pentru viitor. Este o dorinţă ferventă ca fiecare ceaşcă a vieţii să fie plină de binecuvântări bogate şi eterne şi ca fiecare drum să ducă spre pace!"-Agnes Pharo

"Crăciunul e lumina care biruie întunericul, binele care distruge răul, viața care învinge moartea. E ziua când totul s-a schimbat. Istoria s-a rupt în două. Timpul s-a oprit, apoi a luat-o de la capăt.

Crăciunul e sărbătorirea lui Hristos!"

Să aveți numai bucurii, sănătate și iubire! Crăciun Fericit!

Întâlnire cu Bunul-Simț....

Astăzi, de Ziua Bunului-Simț, am avut ocazia de a mă bucura de această nestemată umană, întâlnind un om frumos, pe care nu cred că-l voi uita vreodată. Neavând permisiunea domniei sale de a-i declina identitatea, voi utiliza abrevierea numelui său, M.L.,, un om de 76 de ani, cu spirit tânăr, un manager general de circa 40 de ani la o societate comercială, ce a avut circa 4000 de angajați, printre ei aflându-se până la ieșire la pensie și socrul meu.

Deși ne cunoșteam din vedere, fiind la un moment dat amândoi în viața politică, nu m-a interesat nicidată să aflu alte detalii din viața dânsului, ce se află în spatele politicianului M.L.. La fel ca mine, în politică, militam pentru integritate și meritocrație, principii ce ne-au determinat să trecem pragul arenei politice, mânați de crezul liberal, iar apoi să părăsim viața politică, dezamăgiți, când crezul nostru a fost terfelit în picioare de interese meschine.

În urma întâlnirii noastre de astăzi, a discuțiilor ce au avut loc, a faptelor evocate, am descoperit că bunul-simț nu a murit, iar acest miracol al supraviețuirii acestui dar nestemat se datorează unor oameni precum M.L..

Deși o pasăre rară, bunul -simț nu a pierit, iar orice înâlnire cu acesta îmi oferă speranța că poate exista viitor frumos, dacă îl vom păstra la loc de cinste, săvârșind, mereu, dezinteresat fapte bune.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=2538794936241791&set=gm.2703640293037547&type=3&theater&ifg=1

Apostolul Românismului...

În timp ce se afla în temnița de la Vacz, condamnat în Procesul Memorandumului, George Pop de Băsești a primit numeroase scrisori de admirație, de adeziune și te încurajare de la susținătorii românismului.

Alimpie Barbolovici, vicarul episcopesc român unit din Șimleu Silvaniei, îi scrie lui George Pop de Băsești, după ce în 27.07.1894, însoțit de fiul său Simeon, a fost să-și vadă prietenul, înainte de a fi în temniță, însă ajunge prea târziu, găsind la Băsești casa în jale și suspin, iar mândrețea de moșie fără cap și fără stăpân, fapt pentru care, în 5 august 1894, îi scrie următoarele rânduri:

"Frate, un gol, o lacună simțesc în inima mea, pentru că te iubesc și stimez; legătura inimei noastre nu-i țesută din crudele tinerețe, ci numai de 20 de ani, în vârsta faptelor și luptelor bărbătești. Eu am știut și știu prețui în tine caracterul cel puritan și onest fără excepțiune, iubirea ta către națiune fără pereche. Fac și alții, unii la aparență, fapte mari, dar în dosul faptelor stă interesul banului sau al egoismului, care întunecă splendoarea faptelor mari, până când viața ta a fost și este o carte deschisă: faptele tale curate de egoism ca aurul; tu nu ți-ai trăit ție, ci binelui comun; tu ai sacrificat timp, avere, sănătate, ba chiar și viața pe altarul Bisericii și al Națiunii tale. Tu ți-ai sculptat numele și memoria, în mod nepieritor, în multe inimi suferinde, dar l-ai gravat mai cu seamă în inima mamei Națiunii române... Te asigurăm, că lacrimile, suspinele, rugăciunile noastre, a tuturor care te iubim, te vor susține întreg, sănătos și iarăși te vom vedea și bucuria noastră nimenea n-o va lua de la noi...

Frate! pe Dumnezeul meu zic! dacă s-ar primi, pe trei luni voios mă duc în temniță, în locul tău!...

Ne identificăm soarta cu a voastră și ochii sufletului nostru sunt ațintiți, neîntrerupt, spre Golgota Românismului (Vacz și Seghedin), unde atârnă sacrificiul inimilor voastre; ați purtat crucea martiriului pentru Sfânta cauză a răscumpărării Neamului nostru, grea cruce, dar n-ați îmbrâncit sub greutatea ei, deși ea e încărcată de lacrimile, suspinele și durerile a trei milioane de inimi rănite. Și crucile martiriului vostru sunt tot atâtea faruri luminatoare la orizontul Românismului și aprind scânteia iubirii de neam și în cătunul cel mai scund al țăranului; vor înfrumuseța paginile istoriei națiunii române, în care vor străluci numele voastre ca modele de imitat pentru strănepoții divului Traian, precum luminează cărările creștinismului numele și exemplul celor 12 apostoli. Mângăiați-vă, dară, ca răsplata voastră va fi și este recunoștința tuturor românilor de astăzi și a celor care vor urma, până când va trăi numele de român!...

Națiunile civilizate, unele ținuturi și orașe sunt mândre și se lupta pe întrecute pentru prerogativa de a fi dat naștere din sânul lor cutărui erou, scriitor, savant sau poet sublim.Nu mai puțin sunt cuprinși de mândrie spirituală românii sălăjeni, pentru că te pot numi pe Tine, Ilustre Bărbat, de-al lor. Sau sunt în Sălaj inimi românești care să nu palpiteze și buze care să nu se îndulcească, dacă răsună, de pe ele, scumpul nume a lui George Pop de Băsești? Al nostru ești, pentru că ești și vei fi conducătorul nostru intrepid, unit cu noi, în cugete, simțiri și fapte. A avut neamul românesc și în trecut martiri. Dar, deodată, atâția ca și acuma, nicicând. Ce s-a zis despre martirii creștinismului că sângele lor e sămânța creștinilor, se poate zice și despre martirii românismului. Văzând, cu ochii scăldați în lacrimi, temnițele Ungariei pline de martirii și apostolii românismului, ni se înfățișează, din începutul creștinismului, era catacombelor, când creștinii ascundeau în locuri subterane lumina credinței, crucea mântuirii, și, de acolo, înălțau sacrificiu către tronul ceresc. În catacomba Românismului, Te afli îngropat și Tu, Scump apostol al Românismului din Sălaj, dimpreună cu soții tăi Martiri, și acolo înălțați voi, de pe altarele inimilor voastre, sacrificiul iubirii către dulcea noastră mamă națiune și în sufletele voastre arde lumina credinței și a speranței într-un viitor mai senin al Neamului românesc. S-au deschis catacombele. Sacrificiul creștinismului s-a înălțat la altare. Lumina credinței s-a împreunat cu a soarelui. Crucea mântuirii s-a ridicat pe biserici. Așa se vor deschide și zăvoarele temnițelor și voi, apostoli ai Românismului, veți răspândi iarăși lumină, credință și speranță sub orizontul strălucitor le neamului românesc; va triumfa lumina asupra întunericului și adevărul asupra minciunii.

Închei această prezentare cu versurile unui celebru cântec popular:

"La grădină-n Seghedin,

Plâng florile de florile iasmin,

De răsuna ulița

Și tremură temnița.

De la Seghedin la Vaț,

Numai lacrimi de la frați,

Numai lacrimi, jale, dor,

Pe fețele tuturor."

Sursa: "George Pop de Băsești-60 de ani din luptele naționale ale românilor transivăneni",de preot prof. dr. Ioan Georgescu, Ediția a II-a, Din corespondența Episcopului Vicar Alimpie Barbolovici cu George Pop de Băsești...

Ziua "H"- Ziua "Halep"- "HALEP DAY"

Ziua "H"- Ziua "Halep"- "HALEP DAY" ,13 iulie, Ziua câștigării Finalei de la Wimbledon 2019, ziua în care educația, modestia, munca și talentul Simonei Halep au fost răsplătite!

Simona Halep a scris istorie. Ea a câștigat al doilea titlu de Grand Slam. Felicitări și mulțumiri, Simona HALEP🇷🇴!

După un meci de poveste, Simona HALEP 🇷🇴 - Serena WILLIAMS 🇺🇸2-0 (6-2; 6-2).

SIMONA HALEP, NOUA CAMPIOANĂ DE LA WIMBLEDON! 13 iulie 2019, o zi care va rămâne în istoria sportului românesc! Simona Halep câștigă finala feminină la Wimbledon, împotriva americancei Serena Williams și aduce pentru prima dată trofeul prestigiosului turneu britanic în România. O performanță magnifică, un moment unic pentru sportul românesc!

"Niciodată nu am jucat mai bine ca azi. Serena a fost mereu o inspiraţie. Am jucat mereu pentru a fi în faţa lojei regale. Am avut mari emoţii, stomacul meu nu a fost prea bine azi. Nu voi uita niciodată această zi, a fost visul mamei mele, îi mulţumesc pentru tot! La început am spus că dacă mă voi impune, voi fi membru pe viaţă aici, acum sunt fericită. Am lucrat mult pentru a mă impune aici, dar am început să simt jocul şi mingea şi abia aștept să revin anul viitor. Mulţumesc părinţilor, familiei, echipei, nu aş fi putut aici fără voi, datorită vouă sunt mai bună pe teren! Mulţumesc ţării mele, că mă susţine mereu, domnului Ţiriac, care este dur cu mine şi mă face mai bună! Este o onoare să fiu aici" - Simona Halep 🇷🇴