CREZUL MEU

"EXISTĂ UN LUCRU MAI RĂU DECÂT OAMENII RĂI !
ESTE IGNORANŢA OAMENILOR BUNI !"

CĂI CĂTRE LUMINĂ

BINE AŢI VENIT ÎN LUMEA MEA !
Fotografia mea
Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.

duminică, 26 februarie 2017

Metafora creionului


de Paulo Coelho
Copilul îsi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întreba:
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine? Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului: - E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare. Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la acesta. - Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea! - Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşeşti să le menţii, vei fi totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea.
Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mâna care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neaparat ceva rău, ceea ce este neapărat e faptul că ne menţinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.Şi, în sfârşit,
A cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că ceea ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.

Pilda serii



Era odată un român care plecase de unul singur spre o mănăstire ridicată în vârf de munte. Pe drum l-a prins o ploaie cu fulgere şi tunete.

Omul a găsit un han unde să se adăpostească abia după ce s-a lăsat întunericul. A schimbat câteva vorbe cu stăpânul locului, a mâncat ceva şi s-a dus la culcare. Dar nici nu s-a luminat bine de ziuă şi călătorul era gata de plecare.
Hangiul s-a uitat pe fereastră, a văzut cum toarnă cu găleata şi a spus: „Unde te duci, omule, pe vremea asta? E prăpăd, n-o să apuci să ajungi nici până la următorul han, darămite sus pe munte!“
Drumeţul a deschis uşa şi i-a răspuns din prag: „Nu-ţi face griji. Sufletul meu a ajuns demult acolo, aşa că picioarelor mele le este uşor să-l urmeze.“
Atunci când îţi doreşti ceva cu tot sufletul, dorinţa e ca şi împlinită, nu trebuie decât s-o urmezi.

Iubește viața...


"Iubeşte viaţa mai presus decât înţelesurile ei, şi abia atunci îi vei pricepe sensul..."
Feodor M. Dostoievski

Lucruri esențiale


"Lucrurile cu adevărat importante în viaţă sunt cele care ne fac ochii să strălucească, gura să surâdă şi inima să zboare. Bucură-te!"
Hrisostom Filipescu

Iubesc...


"Iubesc oamenii care animă obosita noastră planetă. Îi iubesc, așa cum sunt ei: buni, răi, triști, veseli, cu împliniri sau fără. Oameni care au înțeles care le este menirea, sau oameni care încă își caută rostul. Îi iubesc, pentru strădaniile lor de a trăi cum se cuvine, de a se schimba, de a deveni mai buni. Îi iubesc, pentru că am înțeles sensul acestei iubiri. Îi iubesc și mi-aș dori să fie o planetă imensă a iubirii. Îi iubesc, pentru că văd cum unii vor să devină Lumină . O lumină în care să ne pierdem… să mă pierd. Să mă spulber în adânc de Lumină."
Silvia Urlih

Gânduri


"În fața Luminii, timpul, bătrânul timp, pare o fărâmă de praf. Nu mi-e teamă de timp, pentru că și el se teme. Cum să-mi fie frică de cineva care se teme? Bietul timp a realizat că i-e teamă de clipe, de secunde, că poate fi abis. Până și el se rușinează de puținătatea propriilor clipe.
Mă opresc în fața Luminii să mă joc o secundă cu umbra mea la umbra ei, așa cum se joacă un prunc cu taina surâsului său. Mi-e teamă să nu-i strivesc zâmbetul inocent cu mângâierea privirii mele încrețite de gânduri obosite. În faţa mea stă liniştit neantul clipelor fără de odihnă. Se aude o liniște deplină. Până și abisul fără mărginire în propria-i prăbușire, îşi găseşte pacea."

Silvia Urlih

ȘI ICOANELE PLÂNG

de Silvia Urlih
Ieri,
am mângâiat cu gândul
o icoană…
mi-a lăcrimat în palme,
obosită,
mi-a luat sufletu-n brațe,
mi la făcut
coroană,
să-mi țină cald
să-mi oblojească haina
peticită.
Icoana
mi-a zâmbit sfios
printre suspine
și mi-a șoptit
să nu-mi mai fie frică,
mi-a spus
că-n lume poate va fi
bine
și mi-a mai spus
că Domnul
din nouri se ridică.
Ieri,
icoana m-a udat cu smirnă
și cu mir,
mi-a aninat de suflet
un colind,
mi-a dat lacrima-i sfântă
să-mi fie
elixir,
mi-a pus în pumni
lumina
cu gându-mi
s-o aprind.
Ieri,
am mângâiat cu gândul
o icoană,
am mângâiat-o
și-am jurat în ea să m-adâncesc,
i-am acceptat privirea
și a ei coroană,
și mi-am promis
că voi fi Om
și omul
să-l iubesc.
PLÂNG LUMÂNĂRILE
Plâng lumânările o dată cu tine ,
se-nmoaie
sub greutatea păcatelor tale,
lacrimi de foc
se scurg
din suspine,
izvorul sfânt rupe înlănțuirea din zale.
Plâng lumânările,
se topesc sub păcate,
curg râuri de lacrimi
izvorând
din izvor
cu inima grea îți iei crucea în spate
lași locului sfânt
plânsul
pictat în pridvor.
Plâng lumânările
se-nmoaie,
se scurg,
cu focul îți spală izvorul
din suflet,
vii din neant și pornești
spre amurg
fără dureri, suferință, lacrimi,
sau plânset.
Plâng lumânările
cu lacrima ta,
te primenesc prin rugăciuni
adânci,
simți lațul durerilor cum spre cer
vor pleca
căci focul din lacrimi
vor rămâne-ntre stânci.
Plâng lumânările
pe inima-ți frântă,
tu pelerinule, vii, pleci…
și plângi….
simte-ți iubirea
cum inima-ți
împlântă
aleargă cu viața!
nu te opri!
Ai să învingi!

VIS DE DRAGOSTE


de Sofia Vicoveanca
Visam, visam că mă iubeai, 
Covor din flori îmi aşterneai,
Cu şoapte dulci m-acopereai,
În visul meu...SOARE erai,
Plin de lumină, cu căldură!
Voiam să fiu fragilă, pură
Ca lacrimă arsă de dor,
Pură...ca roua din zori,
Ca albul ninsorilor...
Eram atât de fericită!
Pluteam! Cântam! Eram iubită!
Aşa credeam, că sunt pe culme,
Departe de înşelăciunea
Ce macină amar de lume!
Dar...m-am trezit din "paradis"...
A fost frumos... a fost un VIS!"

Iubirea


”Iubirea este hrana sufletului. La fel cum alimentele hrănesc trupul fizic, iubirea hrănește sufletul. Dacă trupul nu primește alimentele de care are nevoie, el devine slab. La fel se petrec lucrurile și cu sufletul. Dacă nu beneficiază de iubirea de care are nevoie, devine slab, se va îmbolnăvi.”
Osho

Despre dragoste


"Adevărata dragoste este o sărbătoare lăuntrică, ce nu poate fi condiționată de timp, materie sau moarte."

O seară plăcută!

"În om, Dumnezeu a pus semințe de toate felurile și stă în puterea lui să le dea rod celor mai bune."  

Pico della Mirandola

Maxima serii


"Când te ajuţi tu însuţi, te ajută şi cerul."
La Fontaine

Duminica Iertării



"Suntem în Duminica Iertării într-un dialog cu propria conștiință. Începe perioada Postului Mare. Suntem invitați să cerem iertare de la oameni și să iertăm, chiar dacă nu ni se cere iertare.
Postul este așteptarea Domnului în inima noastră și este de folos doar dacă este însoțit de dragostea către aproapele, de iertare, de bunătate. Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca perioada Postului Mare să ne fie farmacie pentru suflet. Drumul curățirii să aducă mult folos duhovnicesc!
Călătorie frumoasă spre Înviere!

Iertați-mă! Vă iert şi Dumnezeu să ne ierte pe toţi!"

Hrisostom Filipescu

miercuri, 22 februarie 2017

In memoriam George Pop de Băsești

Mâine, 23 februarie, se împlinesc 98 de ani de trecerea la cele veșnice a lui George Pop de Băsești, președintele Marii Adunări de la Alba Iulia. 
Pe piatra sa funerară sunt înscrise celebrele cuvinte din Sfânta Scriptură pe care le rostise în faţa marelui Sfat Naţional, la Bălgrad: ”Acum slobozeşte, Doamne, pe robul tău în pace că am văzut slobozirea neamului meu!”. 
El își doarme somnul de veci, alături de țăranii în mijlocul cărora a trăit, rămânând, astfel , unit sufletește cu obștea românească din Băsești.

joi, 16 februarie 2017

Citatul zilei





"La prima vedere, când ai convingerea că doar Dumnezeu te poate salva, singur te simţi între oameni.
Chibzuind, totuşi, afli că dumnezeirea lucrează prin oameni, iar, în fapt, pustietatea nu există, atâta timp cât nu ţi-ai pierdut speranţa."

Comoara din Vâlceaua Lupilor

Maxima zilei






"Din când în când, mi-e dor de dor. Mi-e dor să simt. Descui cu încredere seiful. Opresc timpul în loc, opresc ticăitul universului și scot, rând pe rând, una câte una, simțirile; iubire, zâmbet, lacrimă, dor, speranță. Le scot la aer, le arăt lumea, le arăt adevărata viață, dar dezamăgite ne întoarcem în albastrul seif al albaștrilor mei ochi. Privesc spre visare și… visez."
Silvia Urlih

Joc murdar




Ordonanța 13, deși abrogată de Guvern și aprobată prin lege de Parlament, are toate șansele să fie reactivată, prin anularea în instanță a Ordonanței 14, iar ultima operă a celui supranumit “altă întrebare” să-și facă pe deplin efectul, trăgând o țeapă uriașă protestatarilor ce au uimit o lume întreagă. Dacă acest scenariu de coșmar se va concretiza, lipsa de încredere în autorii acestei fărădelegi se va accentua.

Nu s-ar fi ajuns la această situație, dacă factorii de decizie erau responsabili. Dacă Ordonanța 14 nu ar fi conținut articole neconstituționale, introduse cu vicleșug, taman pentru a putea fi atacată și declarată neconstituțională sau anulată; dacă înainte de aprobarea prin lege a OUG 14, ar fi fost respinsă prin lege Ordonanța 13.
În ultimile trei săptămâni, manipulările și jocurile mizere au atins cote paroxistice. Au fost întocmite dosare penale, inclusiv celui ce a permis difuzarea unor spoturi luminoase din locuința proprie, în Piața Victoriei, au fost date amenzi nefirești, chiar și celor ce au popularizat și susținut protestele pe facebook, s-a cerut anchetarea părinților ce au fost la proteste împreună cu copiii, s-a luat în calcul sancționarea posturilor ce au susținut protestele, culminând cu luarea în discuție a suspendării emisiei Realității TV. Toate aceste măsuri, fără precedent, murdare, arată că în România se instaurează, cu siguranță, dictatura fărădelegii, tirania celor lipsiți de bun-simț, punând temelie unui viitor sumbru pentru țară.