- Ionel Mesaroş
- Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.
sâmbătă, 27 iulie 2013
duminică, 14 iulie 2013
vineri, 12 iulie 2013
Anotimpul speranței
Orice început are și un sfârșit.
Viața, lupta cu problemele existențiale și cu noi înșine, ne transformă în simpli pioni pe tabla de șah a viețuirii. Anotimpul speranței, cel care ar trebui să fie veșnic, e pe sfârșite, prevestind victoria ignoranței, a minciunii și a intereselor meschine.
Mulți dintre cei care credeau în reale valori au părăsit lupta. Speranțele le-au fost secătuite.
Din nefericire, anotimpul speranței urmează tradiția anotimpurilor vieții, trecând, depărtându-ne de anii frumoși ai copilăriei, când orice vis, ca prin minune, printr-o simplă atingere cu bagheta magică, putea deveni aievea.
Astăzi, constat, cu stupoare, că a dispărut bagheta magică, aspect ce dovedește că suntem în România. Aici, nu trăim, ci doar subzistăm. Anotimpul speranței e la sfârșit pentru mulți dintre noi. Doar o minune cerească ne mai poate salva!
Sper să fiu contrazis de realitate, iar începutul sfârșitului să anunțe doar intrarea în prelungiri a anotimpului speranței...
joi, 11 iulie 2013
miercuri, 10 iulie 2013
marți, 25 iunie 2013
Zborul timpului
Fiind o fire romantică, un rac pur-sânge, cu bune şi rele, mă simt copleşit
de melancolie în toate momentele cruciale ale vieţii.
În urmă cu 44 de ani, pe 26 iunie 1969, am văzut lumina zilei în comuna
Băseşti, judeţul Maramureş, un meleag sfânt pentru mine, un adevărat cuib
al copilăriei din care m-am zburătăcit în anii '80, dar de care sunt
atât de legat sufleteşte încât, datorită iubirii pentru acest loc
binecuvântat, l-am rebotezat Inimioara.
Oriunde aş fi, port sălaşul naşterii mele cu mine ca pe un talisman, ca pe o comoară inestimabilă, în suflet şi în amintiri.
Dorul, ca o pasăre călătoare, zboară ca vântul spre petecul de cer unde am
admirat primul răsărit de soare ori de câte ori gândul mi se
refugiază în citadela amintirilor din copilărie.
Trecerea timpului, chiar dacă şi-a lăsat amprenta
asupra chipului meu, nu a izbutit să-şi pună pecetea şi pe felul meu de a
fi, întărind ideea că tinereţea e o stare de spirit de care se poate
bucura oricine, indiferent de numărul anilor pe care-i are în spate.
Deşi viaţa e o luptă, o confruntare din care nu am ieşit mereu
biruitor, cred că, totuşi, am fost un răsfăţat al sorţii, iar azi, la ceas
aniversar, în mijlocul celor dragi , mă simt ca în sânul lui Avraam,
fericit că mi-am găsit un sens al existenţei şi mulţumit că am trecut
cu bine peste mulţimea încercărilor vieţii !
vineri, 14 iunie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)