Constatare

"Toți anii sunt banali. Abia după ce trec devin interesanți."-Cesare Pavese

Sufletul

"Sufletul este poarta de intrare către paradisul dinlăuntrul tău."-Choa Kok Sui

Oamenii frumoși

”Oamenii frumoși nu apar așa, pur și simplu, ci devin frumoși pentru că permit vieții să-i șlefuiască astfel încât să poată răspândi peste tot iubire, bunătate și lumină."

Natura

"Natura nu a trădat niciodată inima care a iubit-o."-William Wordsworth

Neștiința...

"Nu am ştiut unde să caut lumina care să mă călăuzească, până când viaţa însăşi m-a învăţat că nu o pot căuta şi nu o pot găsi decât în mine însumi.

Nu am ştiut pe cine să întreb şi la ce uşă să bat, până când viaţa însăşi m-a învăţat să bat doar la uşa sinelui meu, pentru a nu mai fi dezamăgit iarăşi şi iarăşi la nesfârşit.

Nu am ştiut de unde să încep şi ce drum să aleg, până când viaţa însăşi m-a învăţat că ori de unde aş începe şi pe ce drum aş porni, tot e mai bine decât să nu încep nimic.

Nu am ştiut pe umărul cui să plâng pentru a nu-mi irosi lacrimile în zadar, până când viaţa însăşi m-a învăţat să mă întorc mereu la mine însumi ca la un vechi prieten.

Nu am ştiut cum să dau un sfat cuiva fără ca să-l rănesc, până când viaţa însăşi m-a învăţat că dincolo de orice vorbe mai bine aş lăsa capul unui suflet ostenit să se odihnească pe umărul meu.

Nu am ştiut cum e să fii "tu însuţi" de frică să nu supăr pe cineva, până când viaţa însăşi m-a învăţat că decât să port o mască în zeci de mii de vieţi,mai bine să fiu eu însumi într-o singură viaţă.

Nu am ştiut cum e să fii pe câmpul de luptă de frică să nu fiu învins, până când viaţa însăşi m-a învăţat că mai bine e să fi învins decăt să nu lupţi şi mai bine e să te ridici iarăşi de oriunde ai cădea.

Nu am ştiut cum să trec nenumăratele obstacole ce-mi apăreau în faţă, până când viaţa însăşi m-a învăţat că după orice iarnă vine şi primăvara, iar după orice lacrimă apare iarăşi zâmbetul pe chip.

Nu am ştiut că viaţa nu înseamnă suferinţă, până când viaţa însăşi m-a învăţat că suntem cu toţii chemaţi la bucurie, la creaţie, la desăvârşire.

Nu am ştiut unde să-l caut pe Dumnezeu, până când viaţa însăşi m-a învăţat că Dumnezeu nu e dincolo sau dincoace, nu are formă sau chip, nu caută la faţa omului şi nici nu caută să-l prindă în vreo cursă.

Nu am ştiut cine sunt eu şi ce se află în mine însumi, până când am lăsat ca viaţa însăşi să mă înveţe cum să ajung la poarta fiinţei mele, acolo unde am bătut, mi s-a deschis şi am intrat, acolo mi s-a şters orice rană, orice neputinţă, orice întristare şi orice suspin."

Gândul zilei

"Niciun bărbat nu trebuie să fie atât de sărac încât să nu-și permită… maniere

Și nici o femeie atât de lipsită de posibilități încât să nu-și permită să aibă stil. Nu lucruri la modă. Stil. 

E mai multă eleganță în cuvintele grele pe care alegi să nu le spui atunci când ești jignită, decât într-o rochie care țipă. 

Oare cât e de greu să înțelegem că atunci când îi răspundem cuiva “cu aceeași monedă”, nu mai este între noi și acea persoană nicio diferență de valoare?

Nu știu multe lucruri despre modă, dar știu că bunul simț nu se demodează.

Nu știu multe lucruri despre colecțiile noi de principii, dar cred că și în iarna asta se poartă bărbații care știu să se poarte.

Și chiar nu știu când au devenit manierele și politețea sinonime cu slăbiciunea, când îți trebuie mult mai multă forță să îți păstrezi demnitatea în momente când animalul din tine vrea răzbunare. 

Mama avea o vorbă: Cutare “s-a dezbrăcat de caracter”. Însemna că a lăsat totul și s-a mahalagit ca lumea. Dar mai însemna ceva: caracterul ăsta era ca o haină, ca o mască. Nu era “pe bune”.

Pentru mine politețea e mai puțin un mod în care îi respecți pe alții și mai mult unul în care te respecți pe tine. Iar manierele nu înseamnă că pot să calc pe cadavre atâta vreme cât nu-mi țin coatele pe masă când mănânc.

Îmi plac oamenii care nu se ceartă la televizor și oamenii care nu se uită la televizor când se spală rufe în direct. Dacă ne uităm pe audiențe deducem că sunt mai mulți cei care nu îmi plac :))

Îmi plac bărbații politicoși, deși orice femeie e mai greu de păstrat în preajma lor.

Și îmi plac foarte mult femeile care, deși vorbesc mult, nu spun niciodată ce nu trebuie. E o diferență între a vorbi mult și a vorbi în plus.

Cred într-un tip de cavaler modern și în prințesa lui urbană. Care joacă în viața asta după reguli nu pentru că așa li s-a spus, ci pentru că așa au ales!

Gentleman-ul nu este un neadaptat. Un paraplegic emoțional. 

Nu.

Nu e ca în bancul cu bărbatul care e nevoit să oprească în mijlocul pustietății la casa unei femei de 35 de ani care trăia singură și a asigurat-o că poate să-i dea drumul în casă că e “un gentleman”.

Femeia l-a omenit, i-a dat și vin, apoi omul s-a culcat.

Dimineața a ieșit în curte și a băgat de seamă că erau vreo 10 cocoși la 6 găini. 

-Da nu sunt prea mulți cocoși pentru atâtea găini? A întrebat el…

-Numai ăla de pe poartă e cocoș, i-a răspuns ea, restul sunt niște gentlemani."

Radu F. Constantinescu

Cerul

"Cerul i-a dăruit omului, spre a-i recompensa toate greutățile, trei lucruri: speranța, visul și zâmbetul."

Immanuel Kant

Iubirea

"Iubirea este singurul lucru care activează inteligența și creativitatea, care ne purifică și ne eliberează."

Paulo Coehlo

Despre suflet

"Sufletul tău - acel loc liniştit din interior - îţi stă la dispoziţie pentru a-i cere sfatul. Întotdeauna te va îndruma în direcţia bună."-Wayne Dyer

La Mulți Ani, Alex!

În urmă cu 18 ani, într-o zi de joi, pe 19 martie 1999, la 12.36, am exclamat fericit că am câştigat timp. Atunci, a "răsărit" raza mea de soare, fiul meu, Alex. De atunci îmi luminează zilele şi-mi risipeşte iluziile, oferindu-mi, prin felul său de a fi, adevărate lecții de viață.

Femeia

"Femeia, întruchiparea fericirii, în fața căreia bărbații se înclină, iar inima le e jăratec aprins... Ea umple vise, varsă dragostea-i nemărginită, împlinește și schimbă destine, dăruiește zâmbete și culoare cerului de plumb, alungă norii singurătății, aruncă priviri nevinovate ce nu pot fi uitate. Femeia, cu frumusetea fizică și morală aprinde scânteia, cucerește cu un surâs timid de serafim, fură liniștea și deslușește tainele cele mai ascunse. Femeia care stă în fața oglinzii ore întregi, care nu se satură să îi spui că e cea mai frumoasă, că e singura ta iubire, că este pentru tine întreg universul, EA dă sens existenței, cântă viața, o joacă, o transformă în bogăție neprețuită și îndrăznește să o înfrunte...

Orice ar face, femeia este focul dragostei, agonia, extazul, echilibrul, nebunia, puterea, apa, pamântul, răbdarea, sprijinul necondiționat, fericirea împachetată în parfumul dulce-amărui. Iubirea ei schimbă lumea, ademenește suflete, mută munții din loc, montează speranța, depășește toate barierele cu energia inepuizabilă a firii nemuritoare, a inimii zburdalnice, a puterii de a crede și de a lupta până la capăt ca o eroină, indiferent de consecințe, de dificultăți, de furtuni... și dorința ei e lege chiar și pentru Însuși Dumnezeu.

Prețuiți femeia, iubiți femeia în orice ceas, în orice clipă, admirați voința de fier care învinge timpul, fir de aur cusut cu ața iubirii jertfelnice, legată de credința statornică și forța curajului în fața frumuseții nepieritoare!

Pentru tine, dragă femeie, mamă, fiică sau iubită, cuvintele sunt de prisos în a-ți elogia numele, a-ți mulțumi pentru simplu fapt că exiști, că râzi, că aduci viață nouă pe pământ, că educi, rabzi, că reverși dragoste din toți porii, că dăruiești emoția, beatitudinea topită în întâiul te iubesc.

În lacrima scursă pe chipul tău plămădit cu mâinile tremurânde se ascunde frumusețea interioară a spiritului, strălucirea Afroditei, cerul senin, soarele arzător, tornada, ploaia caldă, înțelepciunea, luna romantică, muntele încăpățânat."

La mulţi ani, doamnelor şi domnişoarelor!

La mulți ani, femei minunate!

Mama

de Licuța Pântia

În căsuța de la țară, 
Pe băncuța de la poartă,
Ştergând ochii cu năframa,
O măicuță stă şi-aşteaptă.

Cine ştie câte lacrimi,
Sunt ascunse in năframă..
Şi câtă iubire-ncape,
Într-o inimă de mamă?

Plânge inima, suspină,
De-ai putea să storci naframa;
Griji, nevoi, suspin şi teamă,
Toate le trăieşte mama.

Cât efort si câtă trudă,
Numai tu măicuță ştii,
Cât munceai şi zi şi noapte,
Să hrăneşti, să creşti copii..

De-ai fi împărat sau rege,
Preşedinte, om de seamă,..
Esti sărac pe lumea asta,
Dacă n-ai cui spune....Mamă!

Domnul a creat pământul,
Cerul, apele şi toamna.
N-ar fi fost desăvârşite,
De n-ar fi creat şi mama!

În căsuța de la țară,
Unde am crescut şi eu,
Mama stă la gura sobei,
De vorbă cu Dumnezeu.

Şi o spun cu îndrăzneală,
Caci prea bine mi-am dat seama:
Cel mai Sfânt cuvânt din lume,
După Dumnezeu, e MAMA !

Tu, femeie!

Mama

Cântec pentru mama

DOAR FEMEIA POATE FI

Un omagiu femeii...

Pentru că 8 Martie e o zi specială, un moment când până și timpul pare să se oprească pentru a omagia femeia, vă doresc, doamnelor și domnișoarelor, să aveți o viață cu împliniri si fericire, să rămâneți mereu ceea ce sunteți, o adiere de iubire și speranță, rostul vostru aici pe pământ fiind unul sacru, acela de a fi mamă, iubită și soție!

Vă doresc o viață în iubire, credință și lumină, să purtați mereu în suflet primăveri însorite!

La Mulţi Ani, de 8 Martie!

Femeia e cea mai de preţ bijuterie a unui bărbat, fie că e vorba de mamă, iubită, soţie sau soră. Ea este liantul unei familii, în pântecele ei se naşte viaţa, femeia e un mister pe care bărbaţii nu-l pot dezlega. Şi se ştie cât de mult atrag misterele… 

Femeia poate face dintr-un bărbat mai mult decât îşi poate el închipui că e capabil. Nu degeaba se spune că “În spatele unui bărbat puternic se află o femeie şi mai puternică.” Ea are o forţă lăuntrică dincolo de limitele normalului, iar pentru familie şi copii, poate trece şi prin foc, fără să simtă că se arde.

Gingaşă ca o floare, neîndoită de suflarea niciunui vânt, femeia poate dărui iubire fără de graniţe. Se poate dărui pe sine fără să stea pe gânduri, doar pentru a-i aduce fericire celui iubit.

Femeia-mamă poate fi blândă cu copiii ei, dar poate fi şi aspră, pentru a face din copii – oameni adevăraţi. Iar copiii ştiu asta. Şi nu se supără deloc atunci când mama are un ton mai apăsător, când ridică vocea sau când e mai dură. Pentru că ei ştiu că o face din dragoste pentru ei.

Se spune că femeia a fost creată din coasta lui Adam, nu din picioarele lui – ca sa fie călcată în picioare, nu din capul lui – ca să domnească peste el, ci dintr-o parte (din coasta lui ) – ca sa-i fie egală, sub bratul lui – ca să fie protejată, şi aproape de inima lui – ca să fie iubită...

Se mai poate adăuga aici că femeia nu poate fi supusă niciodată, decât cu voia ei.

Femeia are nevoie de atenţie şi apreciere, de stimă şi respect. Şi îi place să se simtă importantă. Ea dăruieşte, dar aşteaptă, din când în când, să şi primească ceva înapoi.

Martie e luna femeii, e începutul primăverii, anotimp care se aseamănă atât de mult cu Ea: soarele e călduţ, dar nu dogoritor, e suficient de mult pentru a trezi totul la viaţă, ciripitul păsărelelor încântă auzul, precum vocea blândă a unei femei; totul e plin de lumină şi speranţă.

F.Charm feat. Elena Gheorghe - MAMA

Mama

de Traian Dorz

Mi-ai cântat cu glas de lacrimi, legănându-mă alene,
alinându-mi cu-al tău cântec lacrima ivita-n gene.

Si mi-ai plâns înfiorată cântecele duioșiei,
de-ai trezit în al meu suflet, cald, fiorul armoniei.

Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii si Scriptură,
a lui Dumnezeu iubire ele-n inima-mi crescură.

În singuratatea serii, luminat de raza lunii,
m-ai făcut să simt puterea și odihna rugăciunii.

De durerea altor inimi te-am văzut plângând pe tine
si de-atuncea port durerea altora si eu în mine.

Pentru adevar întruna te-am văzut fără de teamă
si de-atunci știu c-adevărul e curaj si lupta, mamă.

…A trecut în urma vremea si-ntr-o toamna grea, târzie,
m-a rapit de lânga tine lumea largă si pustie.

Ai vărsat atunci, amare, mii de lacrimi în năframă
si cu inima zdrobită m-ai pierdut în zare, mamă.

Mult umblai de-atunci prin lume, multe ochii mei văzură,
multe șoapte mă chemară, multe vânturi mă bătură,

dar, din mii de lucruri scumpe de fiinte si de nume,
tu-mi rămâi mereu ființa cea mai mult iubită-n lume.

…Astăzi tot străin si singur, si departe sunt de casă,
dar sunt fericit, măicuță, c-azi si tu ești credincioasă.

Si că stiu c-odata-n ceruri, unde nu mai sunt suspine,
fericit voi fi-mpreună, printre cei iubiti, cu tine.

Dumnezeu să-ti dăruiască, scumpă mamă, mângâiere,
mâna Lui să-ti steargă ochii de-orice lacrimi de durere.

Să-ţi văd chipul totdeauna luminat de bucurie,
cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea să fie!

Femeia

"Femeia este singurul lucru care contează şi afirm asta ştiind că destui vor strâmba din nas. Pielea ei ştie toate limbile fericirii universale. Lipit de ea, ca de ţărână, înţelegi constelațiile, raiul şi iadul, bucuria şi nefericirea; femeia, domnilor - pentru a nu vă plictisi - femeia cu pielea ei care vă învaţă alfabetul orbilor, cu mereu întoarsele ceşti ale sânilor în care voi nu ghiciţi niciodată nimic, femeia cu toată argintăria surâsului său, cu goliciunea ei care umple universul, este singurul lucru care contează, domnilor."

Lucian Avramescu

Sărut, femeie, mâna ta...

Femeia

"Femeia este Lumină şi Întuneric! Este înger şi demon!

Te aduce pe lume; îţi netezeşte calea paşilor; te ridică şi te mângâie, când viaţa te loveşte; preia povara zilelor negre pe ai săi umeri şi uită a fi femeie, după ce devine mamă.

Femeia te învaţă Arta Sacrificiului Suprem, atunci când în ea predomină partea luminoasă. Şi tot femeia este cea ce te determină să te laşi pradă instinctelor primare, atunci când Întunericul îi este Călăuză Sufletului. Femeia este Yin şi Yang, însă doar ea ştie care îi sunt proporţiile acestei dualităţi."

Rita Drumeş

Mama

Orice femeie e frumoasă

Cel mai frumos mărțișor...

Cel mai frumos mărțișor nu se poartă prins în piept, ci în inimă. Cele mai frumoase mărțișoare sunt oamenii care ne locuiesc sufletele. Cele mai frumoase mărțișoare pot fi amintirile, un zâmbet, o îmbrățișare, o mângâiere, un „te iubesc!”, un „mi-e dor de tine!”, un „îţi mulțumesc că exiști!”, o mică bucurie oferită din inimă, o încurajare, un compliment sincer, încredere, prietenie, bunătate, iertare, iubire. 

Haideți să purtăm şi să ne oferim aceste mărtișoare frumoase în fiecare zi a vieții noastre şi să purtăm mereu primăvara în suflete!

Irina Binder

La poarta primăverii

Ce frumos ar fi dacă am învăța lecția renașterii naturii și am aplica-o în viața de zi cu zi! Înțelegându-i tainele și aplicând învățămintele sale, am beneficia de un adevărat miracol; Speranțele ar încolți, visele ar înflori, iar roadele dorințelor nu ar întârzia să apară, oferind nădejdea că anotimpurile vieții au corespondență în natură și că vârsta noastră e determinată nu de ani, de numărul de primăveri, ci de atitudine.

Mărţişor

Semnificația și legendele zilei de 1 Martie

1 Martie este sărbătoarea ce vestește primăvara, ce vine cu pași repezi și lasă în urmă iarna grea. Deși originile acestei sărbători nu se cunosc  în întregime, se spune că pe timpul geto-dacilor  erau doar două anotimpuri vara și iarna, iar anul nou începea în această zi.

BZN - LA PRIMAVERA

Legenda ghiocelului

A fost odată o Rază de Soare. Era chiar fata cea mai mică şi răsfăţata a astrului luminos. Şi tocmai pentru că era cea mai mică şi mai răsfăţată, tatăl ei o lasa să zburde pe unde îi dorea inima. Şi iată că într-o bună zi, Rază de soare a hotărât să se plimbe într-o grădină. Acolo era Raiul pe pământ, nu altceva: flori care mai de care mai colorate şi mai parfumate se unduiau sub adierea blândă a vânticelului cald de primăvară!

Miracolul primăverii

"Dacă nu ai fost niciodată mişcat până în străfundul sufletului de o floare răsărită primăvara, probabil că sufletul tău nu a cunoscut vreodată înflorirea.”

Audra Foveo

La Mulți Ani, de Mărțișor!

Primăvara este anotimpul renașterii, al învierii la viață. 

Bucurați-vă de soare, bucurați-vă de ghiocei, bucurați-vă de frumoasele zile ale primăverii și primiți cu drag mărțișorul în sufletele voastre!

Vă doresc să aveți o primăvară minunată, plină de dragoste, fericire, realizări personale și profesionale!

MONDIAL-PRIMAVARA

“Drumul spre fericire este cel mai frumos, neted, plin de lumină și culoare, de tril de păsări și liniște. Nu orice fel de liniște, una care îți umple sufletul până la refuz.

Pe drumul spre fericire nu privești înapoi, cu mânie, ci numai înainte, cu zâmbetul pe buze.”

O zi pe placul inimii, cu ploaie de fericire!

"Vreau ca vântul răcoros de martie să poarte cu el gândurile mele cele mai calde, iar primăvara din sufletul meu să înflorească într-un surâs pe a ta fată si sa te fericească măcar pentru o clipă!"

Maxima zilei

"Oamenii nu se nasc nici buni nici răi; dar se nasc capabili de a fi buni sau răi."

Claude-Adrien Helvetius

E primăvară, iarăşi primăvară!

O primăvară frumoasă!

Dragi prieteni, vă doresc o primăvară minunată şi binecuvântată cu pace în suflet, sănătate, credinţă, nădejde, iubire și armonie!

Metafora creionului

de Paulo Coelho

Copilul îsi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întreba:

- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine? Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului: - E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare. Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la acesta. - Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea! - Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşeşti să le menţii, vei fi totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea.

Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mâna care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.

A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.

A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neaparat ceva rău, ceea ce este neapărat e faptul că ne menţinem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.Şi, în sfârşit,

A cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că ceea ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.

Pilda serii

Era odată un român care plecase de unul singur spre o mănăstire ridicată în vârf de munte. Pe drum l-a prins o ploaie cu fulgere şi tunete.

Omul a găsit un han unde să se adăpostească abia după ce s-a lăsat întunericul. A schimbat câteva vorbe cu stăpânul locului, a mâncat ceva şi s-a dus la culcare. Dar nici nu s-a luminat bine de ziuă şi călătorul era gata de plecare.

Hangiul s-a uitat pe fereastră, a văzut cum toarnă cu găleata şi a spus: „Unde te duci, omule, pe vremea asta? E prăpăd, n-o să apuci să ajungi nici până la următorul han, darămite sus pe munte!“

Drumeţul a deschis uşa şi i-a răspuns din prag: „Nu-ţi face griji. Sufletul meu a ajuns demult acolo, aşa că picioarelor mele le este uşor să-l urmeze.“

Atunci când îţi doreşti ceva cu tot sufletul, dorinţa e ca şi împlinită, nu trebuie decât s-o urmezi.

Iubește viața...

"Iubeşte viaţa mai presus decât înţelesurile ei, şi abia atunci îi vei pricepe sensul..."

Feodor M. Dostoievski

Lucruri esențiale

"Lucrurile cu adevărat importante în viaţă sunt cele care ne fac ochii să strălucească, gura să surâdă şi inima să zboare. Bucură-te!"

Hrisostom Filipescu

Iubesc...

"Iubesc oamenii care animă obosita noastră planetă. Îi iubesc, așa cum sunt ei: buni, răi, triști, veseli, cu împliniri sau fără. Oameni care au înțeles care le este menirea, sau oameni care încă își caută rostul. Îi iubesc, pentru strădaniile lor de a trăi cum se cuvine, de a se schimba, de a deveni mai buni. Îi iubesc, pentru că am înțeles sensul acestei iubiri. Îi iubesc și mi-aș dori să fie o planetă imensă a iubirii. Îi iubesc, pentru că văd cum unii vor să devină Lumină . O lumină în care să ne pierdem… să mă pierd. Să mă spulber în adânc de Lumină."

Silvia Urlih

Gânduri

"În fața Luminii, timpul, bătrânul timp, pare o fărâmă de praf. Nu mi-e teamă de timp, pentru că și el se teme. Cum să-mi fie frică de cineva care se teme? Bietul timp a realizat că i-e teamă de clipe, de secunde, că poate fi abis. Până și el se rușinează de puținătatea propriilor clipe.

Mă opresc în fața Luminii să mă joc o secundă cu umbra mea la umbra ei, așa cum se joacă un prunc cu taina surâsului său. Mi-e teamă să nu-i strivesc zâmbetul inocent cu mângâierea privirii mele încrețite de gânduri obosite. În faţa mea stă liniştit neantul clipelor fără de odihnă. Se aude o liniște deplină. Până și abisul fără mărginire în propria-i prăbușire, îşi găseşte pacea."

Silvia Urlih

ȘI ICOANELE PLÂNG

de Silvia Urlih

Ieri,
am mângâiat cu gândul
o icoană…
mi-a lăcrimat în palme,
obosită,
mi-a luat sufletu-n brațe,
mi la făcut
coroană,
să-mi țină cald
să-mi oblojească haina
peticită.

Icoana
mi-a zâmbit sfios
printre suspine
și mi-a șoptit
să nu-mi mai fie frică,
mi-a spus
că-n lume poate va fi
bine
și mi-a mai spus
că Domnul
din nouri se ridică.

Ieri,
icoana m-a udat cu smirnă
și cu mir,
mi-a aninat de suflet
un colind,
mi-a dat lacrima-i sfântă
să-mi fie
elixir,
mi-a pus în pumni
lumina
cu gându-mi
s-o aprind.

Ieri,
am mângâiat cu gândul
o icoană,
am mângâiat-o
și-am jurat în ea să m-adâncesc,
i-am acceptat privirea
și a ei coroană,
și mi-am promis
că voi fi Om
și omul
să-l iubesc.

PLÂNG LUMÂNĂRILE
Plâng lumânările o dată cu tine ,
se-nmoaie
sub greutatea păcatelor tale,
lacrimi de foc
se scurg
din suspine,
izvorul sfânt rupe înlănțuirea din zale.

Plâng lumânările,
se topesc sub păcate,
curg râuri de lacrimi
izvorând
din izvor
cu inima grea îți iei crucea în spate
lași locului sfânt
plânsul
pictat în pridvor.

Plâng lumânările
se-nmoaie,
se scurg,
cu focul îți spală izvorul
din suflet,
vii din neant și pornești
spre amurg
fără dureri, suferință, lacrimi,
sau plânset.

Plâng lumânările
cu lacrima ta,
te primenesc prin rugăciuni
adânci,
simți lațul durerilor cum spre cer
vor pleca
căci focul din lacrimi
vor rămâne-ntre stânci.

Plâng lumânările
pe inima-ți frântă,
tu pelerinule, vii, pleci…
și plângi….
simte-ți iubirea
cum inima-ți
împlântă
aleargă cu viața!
nu te opri!
Ai să învingi!

VIS DE DRAGOSTE

de Sofia Vicoveanca

Visam, visam că mă iubeai, 
Covor din flori îmi aşterneai,
Cu şoapte dulci m-acopereai,
În visul meu...SOARE erai,
Plin de lumină, cu căldură!
Voiam să fiu fragilă, pură
Ca lacrimă arsă de dor,
Pură...ca roua din zori,
Ca albul ninsorilor...
Eram atât de fericită!
Pluteam! Cântam! Eram iubită!
Aşa credeam, că sunt pe culme,
Departe de înşelăciunea
Ce macină amar de lume!
Dar...m-am trezit din "paradis"...
A fost frumos... a fost un VIS!"

Iubirea

”Iubirea este hrana sufletului. La fel cum alimentele hrănesc trupul fizic, iubirea hrănește sufletul. Dacă trupul nu primește alimentele de care are nevoie, el devine slab. La fel se petrec lucrurile și cu sufletul. Dacă nu beneficiază de iubirea de care are nevoie, devine slab, se va îmbolnăvi.”

Osho

Despre dragoste

"Adevărata dragoste este o sărbătoare lăuntrică, ce nu poate fi condiționată de timp, materie sau moarte."

O seară plăcută!

"În om, Dumnezeu a pus semințe de toate felurile și stă în puterea lui să le dea rod celor mai bune."  

Pico della Mirandola

Maxima serii

"Când te ajuţi tu însuţi, te ajută şi cerul."

La Fontaine

Duminica Iertării

"Suntem în Duminica Iertării într-un dialog cu propria conștiință. Începe perioada Postului Mare. Suntem invitați să cerem iertare de la oameni și să iertăm, chiar dacă nu ni se cere iertare.

Postul este așteptarea Domnului în inima noastră și este de folos doar dacă este însoțit de dragostea către aproapele, de iertare, de bunătate. Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca perioada Postului Mare să ne fie farmacie pentru suflet. Drumul curățirii să aducă mult folos duhovnicesc!

Călătorie frumoasă spre Înviere!

Iertați-mă! Vă iert şi Dumnezeu să ne ierte pe toţi!"

Hrisostom Filipescu

In memoriam George Pop de Băsești

Mâine, 23 februarie, se împlinesc 98 de ani de trecerea la cele veșnice a lui George Pop de Băsești, președintele Marii Adunări de la Alba Iulia. 

Pe piatra sa funerară sunt înscrise celebrele cuvinte din Sfânta Scriptură pe care le rostise în faţa marelui Sfat Naţional, la Bălgrad: ”Acum slobozeşte, Doamne, pe robul tău în pace că am văzut slobozirea neamului meu!”. 

El își doarme somnul de veci, alături de țăranii în mijlocul cărora a trăit, rămânând, astfel , unit sufletește cu obștea românească din Băsești.

Citatul zilei

"La prima vedere, când ai convingerea că doar Dumnezeu te poate salva, singur te simţi între oameni.

Chibzuind, totuşi, afli că dumnezeirea lucrează prin oameni, iar, în fapt, pustietatea nu există, atâta timp cât nu ţi-ai pierdut speranţa."

Comoara din Vâlceaua Lupilor

Maxima zilei

"Din când în când, mi-e dor de dor. Mi-e dor să simt. Descui cu încredere seiful. Opresc timpul în loc, opresc ticăitul universului și scot, rând pe rând, una câte una, simțirile; iubire, zâmbet, lacrimă, dor, speranță. Le scot la aer, le arăt lumea, le arăt adevărata viață, dar dezamăgite ne întoarcem în albastrul seif al albaștrilor mei ochi. Privesc spre visare și… visez."

Silvia Urlih

Joc murdar

Ordonanța 13, deși abrogată de Guvern și aprobată prin lege de Parlament, are toate șansele să fie reactivată, prin anularea în instanță a Ordonanței 14, iar ultima operă a celui supranumit “altă întrebare” să-și facă pe deplin efectul, trăgând o țeapă uriașă protestatarilor ce au uimit o lume întreagă. Dacă acest scenariu de coșmar se va concretiza, lipsa de încredere în autorii acestei fărădelegi se va accentua.

Nu s-ar fi ajuns la această situație, dacă factorii de decizie erau responsabili. Dacă Ordonanța 14 nu ar fi conținut articole neconstituționale, introduse cu vicleșug, taman pentru a putea fi atacată și declarată neconstituțională sau anulată; dacă înainte de aprobarea prin lege a OUG 14, ar fi fost respinsă prin lege Ordonanța 13.

În ultimile trei săptămâni, manipulările și jocurile mizere au atins cote paroxistice. Au fost întocmite dosare penale, inclusiv celui ce a permis difuzarea unor spoturi luminoase din locuința proprie, în Piața Victoriei, au fost date amenzi nefirești, chiar și celor ce au popularizat și susținut protestele pe facebook, s-a cerut anchetarea părinților ce au fost la proteste împreună cu copiii, s-a luat în calcul sancționarea posturilor ce au susținut protestele, culminând cu luarea în discuție a suspendării emisiei Realității TV. Toate aceste măsuri, fără precedent, murdare, arată că în România se instaurează, cu siguranță, dictatura fărădelegii, tirania celor lipsiți de bun-simț, punând temelie unui viitor sumbru pentru țară.

PRIETENIA-Cromatic

Bosson - ♥♥ Say you will

Enrique Iglesias - Maybe

JOE BONAMASSA & BETH HART ..... "I'D RATHER GO BLIND"

Delia feat. Smiley - Secretul Mariei

Dan Spătaru - Drumurile noastre

Pe drumul meu

Mai tare ca moartea

"De sub tutela timpului, omul iese doar când trece pragul veșniciei...

Prin cei dragi, care au plecat din lumea cu dor în cea fără de dor, îngerii noștri păzitori, primim nu doar semne călăuzitoare, ci și nădejdea că moartea nu e o boală invincibilă, că harul divin, Iubirea, trece dincolo de granițele sale, luminând toate ungherele, arătând că salvarea se află în mâna noastră, în noi înșine...

Iubind, dobândim înțelepciune, legând, cu gândul limpezit în cleștarul iubirii, cerul de pământ şi dezleagând binele de rău, oferim vieţii soarele ce poate lumina fără-ncetare pe oricine, îndreptățindu-ne să credem că Iubirea e mai tare ca moartea!"

Ionel Mesaroș-"Mai tare ca moartea"-Popasuri Culturale Românești

Mi-e dor de tine, mamă

de Grigore Vieru

Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o samă,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamă.

Maicuța mea: gradina
Cu flori, cu nuci și mere,
A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!

Măicuțo, tu: vecie,
Nemuritoare carte
De dor și omenie
Și cântec fără moarte!

Vânt hulpav pom cuprinde
Și frunza o destramă.
Mi-e dor de-a tale brațe,
Mi-e dor de tine, mamă.

Tot cască leul iernii
Cu vifore în coamă.
Mi-e dor de vorba-ți caldă,
Mi-e dor de tine, mamă.

O stea mi-atinge fața
Ori poate-a ta năframă.
Sunt alb, batrân aproape,
Mi-e dor de tine, mamă.

În amintirea măicuței mele, Anica Mesaroș...

"Cei pe care-i iubim și pe care i-am pierdut, nu mai sunt unde erau, acuma sunt oriunde suntem noi."

Sfântul Augustin