La Mulți Ani, România!

Inteligența emoțională

Pași spre lumină

Regele IO și Lumea

Undeva, sub soare, se afla o împărăție bogată, veche de când lumea, care, deși era furată mereu, tot se mai găsea ceva de șutit.

De mai puțin de un an, la cârma regatului se afla IO, un rege atipic, nu prea vorbăreț, ce vroia să schimbe Lumea.

Deși porni cu șansa a doua la preluarea regatului, Lumea, sătulă de gargaragii, a ales să fie  cârmuită de un rege al lucrului bine-făcut. Se spera că se va înconjura de sfătuitori buni, care să-l ajute să schimbe Lumea, însă, după câteva luni de zile, unul dintre ei și-a arătat forța, reușind să adoarmă în plină întâlnire cu un omolog de-al său.

Timpul trecea, iar Lumea părea să fie răbdătoare, până ce o molimă se abătu asupra regatului. Atunci se trezi și hotări să-i schimbe pe cei vinovați de extinderea molimei. Mânați de puteri nevăzute, împinși de răni sufletești sângerânde,  Lumea reuși să scape de câțiva dintre vinovați.

 În această situație, când Lumea fierbea de nemulțumire,  regele IO găsi de cuviință să iasă din  bârlogul proaspăt renovat și să-și arată simpatia pentru Lume. Prin aceasta, își dorea să pună osul la schimbarea treburilor prin regat, dar cineva sau ceva îl oprea să o facă cu toată inima. Totuși, cu chin cu vai, se deplasă în Lume pentru a afla sursa răului. După ce se consultase cu o parte de Lume, aleasă pe sprânceană, ieși în Lume, să-i arate Ei că-i pasă. Pas cu pas, intrând în mijlocul Lumii, auzi  vocea ei și simți că i se înmoaie picioarele și glasul. Era conștient că Lumea îi simțise slăbiciunea, iar demersul lui era doar praf în ochii lumii.

Ajungând la Palat, regele  IO înțelesese că  Lumea  poate fi schimbată de el,  numai dacă se schimbă, să fie asemenea Lumii!

Doamne, te rog Doamne, dă-i regelui  IO  înțelepciunea Lumii, pentru a salva regatul!

Ionel Mesaroș

Arta de a trăi

"Gândurile de astăzi m-au purtat la ceea ce facem ca să avem ceea ce ne dorim, la ceea ce lăsăm în urmă, la ceea ce renunțăm sau la ceea ce irosim în dorința nebună de a avea cât mai mult.

M-am gândit la toate cele pe care le avem, dar pe care nu le prețuim. La toate cele care sunt în viața noastră, la toate cele care fac parte din noi, la toate cele care ne-au transformat în cei care suntem astăzi.

M-am gândit serios la tot ce am agonisit în viața asta, la tot ce poartă numele nostru, la tot ce am cumpărat din banii noștri, la tot ce avem, dar ni se pare insuficient.

Și ca o paralelă la ceea ce dăm altora din ceea ce avem noi. Cât de mult am dăruit? Ce am dăruit? Când a fost ultima oară când am dăruit ceva?

Cum stăm la capitolul daruri? Am făcut pe cineva fericit astăzi? Am reușit să facem pe cineva să zâmbească astăzi?

Atunci când dăruim, o facem din ceea ce avem. Din ceea ce am strâns de-a lungul vieții. Bani. Produse. Alimente. Daruri care nu ajută decât pe moment. Daruri care nu țin de cald, care poate țin de foame,daruri care împacă conștiințe, însă nu și suflete.

De aceea, atunci când dăruim ceva cuiva trebuie să o facem din ceea ce suntem. Să dăruim zâmbete. Speranță. Grijă. Iubire. Empatie.

Darurile cele mai prețioase sunt cele care nu au preț. Cele care nu se numără, nu echivalează cu un serviciu, nu se transformă în datorii.

Cel mai prețios dar pe care-l putem face celor dragi și nu numai este timpul. Timp în care stai și-i asculți. Timp în care-i sfătuiești și le arăți că-ți pasă. Timp în care îi învălui în dragoste și preocupare. Timp în care le inoculezi speranță și credință. Timp pentru ei, timp pentru tine și timp pentru suflet.

Să dai întotdeauna din ceea ce ești. Ca om. Ca prieten. Ca suflet trecut prin viață.Tu știi care sunt nevoile celor din jur. Tu știi care sunt lipsurile. Tu știi care le sunt așteptările. Tu știi ceea ce așteaptă de la tine.

Nu mâna este cea care stă întinsă ca să primească ceva, ci sufletul este cel care stă și tânjește după un dar special.

Să dai orice, oricât,dar nu oricum. Să dăruiești fără să aștepți nimic în schimb. ce sentiment prețios, dar atât de rar întâlnit, din păcate."

Citatul zilei

"Din pomul vieţii, nu vom culege niciodată mai puţin decât am dăruit, sau mai mult decât merităm."

Maxima zilei

„Pășește cu grijă, calci pe suflete!

Apoi omul a învățat să se încalțe, să nu mai simtă suflete strivite sub tălpile goale. A uitat că fiecare pas al lui ucide fire de iarbă și gâze mărunte. A început să pășească mai apăsat și mai grăbit, prea grăbit să mai ducă grija altora.

Nu degeaba ne naștem desculți - să simțim!”

Îndemn

Pentru o Românie curată!

RESPECT pentru cei ce militează pentru o Românie curată!

Ziua de ieri a fost o dovadă vie că românii au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva sistemului, arătând că le pasă de viitorul țării.

În opinia mea, este important ca aceste manifestări să continue, dar într-o formă care să aibă ca rezultat principii sănătoase și petiții cu revendicări, care pot să schimbe fața României. Pentru a-și atinge acest deziderat este necesară o minimă organizare.

Vocea străzii trebuie să fie auzită și ascultată! Țara are nevoie de o schimbare radicală, iar acest lucru se poate realiza prin schimbarea atitudinii noastre, neacceptând să fim conduși de indivizi fără coloană vertebrală! 

Pentru o Românie curată este nevoie de noi toți, de cei care ne dorim un viitor frumos pentru copiii noștri!

De sub tutela timpului, omul iese doar când trece pragul veșniciei. De sub vremi, omul poate ieși doar depășindu-și condiția de simplu actor pe scena vieții.

Societatea românească se află la răscruce. Molima corupției pare de nestăvilit. România, Grădina Maicii Domnului, și-a pierdut "grădinarul".

Țarina noastră e năpădită de "buruieni" ce ne sufocă viitorul. Noi, cei care ne ducem veacul în această parte a lumii, creștinați de Sfântul Andrei, pe lângă credința în Dumnezeu, avem șansa salvării doar "prin noi înșine". Curajul de a ne dori un viitor pentru urmașii noștri trebuie să ne trezească la realitate! Nu putem accepta la infinit să fim simpli pioni pe tabla de șah a României. Până când vom tolera să fim batjocoriți în propria țară?!

În ultimii ani, s-a instalat confortabil pe plaiurile mioritice o ciumă care ucide deopotrivă oameni și vise: Nepăsarea! Având o putere mefistofelică nemărginită, a atentat, dincolo de orice închipuire, la "sufletul" Neamului. Evenimentul tragic de la Colectiv a trezit România.

Corupția se intensifică zi de zi. Sunt tot mai puțini cei neatinși de flagelul ei. Generațiile de sacrificiu se succed în mod natural, dovedind că obișnuința de a fi mereu strâmtorat de neajunsuri materiale și pesimist a devenit o a doua natură. 

Nu este corect să închidem ochii la greșelile clasei politice, cea vinovată de imagine României de azi.

După ce și-au împărțit ciolanul puterii, mi-am închipuit că aleșii neamului se vor gândi, în sfârșit, și la popor. Aflați în spatele votului popular, aleșii neamului și-au permis să uite de popor, scopul lor principal fiind obținerea de privilegii.

Din păcate, iresponsabilitatea factorilor politici, atentează la însăși demnitatea umană, iar din cauza amplorii flagelului corupției România își are viitorul amanetat.

Pasivitatea și resemnarea românilor, au permis clasei politice să-și bată joc de țară. S-a ajuns atât de departe încât patriotismul e privit ca o boală rușinioasă, iar principiul meritocrației călcat în picioare!

Știu că ieșirea de sub vremi e rezultatul unui vis susținut de fapte și vegheat de conștiința. Aceasta izbânda poate fi obținută numai când legile firii nu sunt alterate de viziuni bolnăvicioase.

După cum am afirmat și cu diverse ocazii, ne lipsește o viziune, un proiect național de salvare și , implicit, o hartă a viitorului.

Dacă ne dorim un viitor pentru copiii noștri, trebuie să identificăm un ideal măreț pentru care să ne mobilizăm, un sens care să ne unească pentru binele României. Lupta împotriva sărăciei și corupției ar trebui să fie numitorul nostru comun, liantul care să ne unească, idealul pentru care să luptăm!

Credința, dublată de fapte, este cea care garantează această victorie. Lupta cu vremurile nu e facilă, mai ales ca principalul tău dușman sunt propriile noastre limite ce ne țin în chingile neputinței. Numai Ea ne poate scoate la liman, ca sa ne putem bucura de Soarele Dreptății și de Lumina Adevarului. Numai Ea ne poate scoate din rătăcire, arătându-ne Calea de urmat.

Sunt puțini cei care ies de sub vremi, însă cei care reușesc să-și împlinească acest vis sunt în slujba semenilor lor, iar această izbândă este în folosul lor și al umanității.

Nu poți ieși de sub vremi, cu vise de doi bani. Nu poți spera să schimbi lumea, până nu te schimbi pe tine însuți.

Luptați să ieșiți de sub vremi! Chiar dacă nu veți câștiga acest razboi, sunt convins că veți câștiga lupta cu voi înșivă! 

Vă mulțumesc tuturor celor ce militați pentru o Românie curată!

Împreună, putem schimba România!

Cu considerație, 

Ionel Mesaroș

Dacă

de Mihai Gavrilescu

Dacă am fi cărți,
oare câți ne-ar alege
după copertă
și oare câți ne-ar citi
cu dorința
de a ne fi cunoscut?

 

Week-end plăcut!

„Respectă-te îndeajuns încât să te îndepărtezi de ceea ce nu îţi mai foloseşte, nu te mai ajută şi nu te mai face fericit!” 

 Robert Tew

Citatul zilei

„În afară de suflet, nu posed nimic.” 

 Haruki Murakami

Maxima zilei

Mi-e dor de tine, mamă!

Din viață

Maxima zilei...

"Gândurile sunt ca obiectele. Aşa cum îi poţi dărui unui prieten o portocală şi apoi i-o poţi lua înapoi, la fel poţi dărui şi lua înapoi un gând. De aceea, trebuie să învăţaţi tehnica corectă a manevrării şi manipulării gândului."

Swami Shivananda

Sfatul zilei

''Apropie-ți oamenii care te fac să te simți bine, care îți transformă gândurile în optimism și întrebările în răspunsuri!

Apropie-ți lucrurile care te fac să te simți un om frumos, simplu, generos, care lucrează cu îndemânare asupra minții și a spiritului tău!

Apropie-ți momentele care aduc liniște sufletului tău, pace și armonie vieții tale, momentele care te-au cucerit și încă te farmecă prin poveștile și lecțiile lor!

Apropie-ți emoțiile și sentimentele care te definesc, care te conturează și te readuc la viață, care te colorează și te fac să zâmbești , care te încurajează și te îndeamnă la succes.!

Trebuie să faci pace cu tine însăţi! Secretul este să găseşti armonia în ceea ce ai.''

ZIUA LIMBII ROMÂNE

„Pentru mine limba română e distanța dintre inimă și umbra ei, care se numește suflet.”

Fănuș Neagu

Maxima zilei

"Sufletul tău trebuie să devină frumos şi divin, dacă vrei să contempli pe Dumnezeu şi frumuseţea. "

Plotin

Rugăciunea mulțumirilor

de Arsenie Boca

Îti mulțumesc, Doamne!
Îti mulțumesc azi, că sunt, pentru ziua de mâine!
Îti mulțumesc că am pe masă o pâine!
Îti mulțumesc pentru stropii de ploaie,
Pentru fructe, păsări, flori,
Pentru soarele care răsare în zori,
Pentru cerul cu licăr de stele,
Pentru toate zilele vieții mele,
Pentru firul de apă izvorât din fântâna,
Pentru harul ce-mi poartă a mea mână
Pe-arcuș de vioară, pe pânza, pe piatră,
Pentru viersul ce curge din mine spre Cer!
Mulțumesc pentru omul blajin și sincer!
Mulțumesc pentru haina pe care o port,
Pentru tot ce mă doare și, totuși, suport!
Îți mulțumesc pentru cântecul de păsărele,
Pentru toate încercările vieții mele!
Mulțumesc pentru puiul de om ce se va naște!
Îtț mulțumesc că ai Înviat în noaptea de Paște!
Am atâtea lucruri pentru care să-ți mulțumesc,
Că nu ar fi de ajuns o mie de ani să trăiesc!

Lecția iertării

Erau odată sufletele toate, sus în cer, și își alegeau rând pe rând experiențele prin care vor să treacă și lecțiile pe care vor să le învețe în această viață. 

“Vreau să experimentez bucuria”, spunea un suflet și alte suflete se bucurau și alegeau să meargă pe Pământ împreună cu el. 

“Eu vreau să experimentez abundența”, spunea un alt suflet și îl urmau apoi cu ușurință și altele.

La un moment dat, din mulțimea de suflete, s-a auzit o voce timidă: “Eu vreau să învăț lecția iertarii”, a spus sfios un suflețel. Și nu au fost multe suflete care s-au grăbit sa îl însoțească.

De fapt, a fost unul singur, cel care îl iubea cel mai mult. “Vin eu cu tine”, s-a auzit răspunsul, “iar pe Pământ voi fi cel care te va răni cel mai tare”.

Am învăţat

"Am învățat că mai poți continua mult timp după ce spui că nu mai poți.
Am învățat că într-o secundă poți pierde sau câștiga totul.
Am învățat că oamenii te pot răni și iubi cu aceeași intensitate.
Am învățat că un prieten este comoara cea mai frumoasă de pe pământ.
Am învățat că nu este nevoie să schimbi oamenii, ci să te schimbi pe tine.
Am învățat că prietenia este o floare care poate fi udată și de la distanță.
Am învăţat că în viaţă se închide o uşă şi se deschide o fereastră. Sau invers.
Am învăţat că sunt lucruri în viaţă care nu pot fi cumpărate cu bani.
Am învăţat că viaţa te urcă şi te coboară fără să te anunţe.
Am învăţat că nimeni nu este proprietatea nimănui.
Am învăţat că orice certificat de garanţie nu reprezintă o garanţie.
Am învăţat că nu există „prea târziu” sau „prea devreme”.
Am învăţat că oamenii au dreptul să te vorbească de rău şi tu ai dreptul să-i vorbeşti de bine. Când vorbesc despre alţii, de fapt vorbesc despre ei.
Am învăţat că oricând se poate întâmpla orice şi eu trebuie să fiu pregătit pentru asta.
Am învăţat să privesc spre trecut cu înţelegere, spre prezent cu bucurie şi spre viitor cu nădejde.
Am învățat că viața îți oferă o mulțime de lecții și că mereu mai există ceva de învățat.
Am învăţat că orice obiect, eveniment sau om are două laturi de privit.
Am învăţat să mă plâng mai puţin şi să mulţumesc mai mult.
Am învăţat să trăiesc în Aici şi Acum cu bucurie.
Am învăţat că sunt lucruri care nu înseamnă nimic oricât de mult ar vrea mintea să însemne ceva.
Am învăţat să iubesc rana şi pe cel ce a făcut rana.
Am învăţat să privesc lucrurile şi oamenii prin logica lui Hristos.
Am învăţat că pacea şi iubirea sunt mai presus decât dreptatea şi frica.
Am învăţat că fiecare om are o cameră în căsuţa inimii sale unde nu doreşte să intre decât foarte rar şi eu trebuie să accept asta.
Am învățat să spun „Îmi pare rău”, „Te rog să mă ierţi”, „Mulţumesc”, „Te iubesc”.
Am învăţat să intru şi să ies din noaptea neagră a sufletului.
Am învățat că nu am învățat nimic…"

Hrisostom Filipescu

Caracterul

"Caracterul nu se moștenește! Îl construim în fiecare zi prin modul nostru de a gândi și de a acționa gând cu gând, acțiune cu acțiune. Dacă lăsam frica,ura sau mânia să ne controleze mintea, acestea devin lanțuri pe care ni le creem singuri."

Puterea inimii

"Dacă noi oamenii am putea să ne odihnim puţin mintea în culcuşul liniştit al inimii am vedea cu totul altfel lumea şi tot ceea ce face zi de zi, dar mai ales am avea lumina care ne-ar arata lucrurile aşa cum sunt ele şi nu aşa cum vrem noi să fie.
Pentru că toate minţile din lumea aceasta nu preţuiesc cât preţuieşte o inimă."

Învăț

"Învăț.
Să scriu, să citesc, să cred, să iert, să văd, să înțeleg, să repar, să aleg, să-mi permit.
Învăț să pot să iau ce-i al meu, să dau fără regrete, mai departe, să nu reproșez, nimănui, nici chiar mie.
Învăț să-mi asum partea mea reală de vină și greșeală, să am răbdare și compasiune.
Învăț să simt ce nu înțeleg și să înțeleg ce nu simt.
Învăț să nu mă mai gândesc atât de mult cine și ce merită, dacă e momentul, dacă e omul, dacă avem voie, dacă ne ajunge timp, dacă e ok pentru ceilalți.
Învăț simplitate, confort, detașare. Să las în spate grijile, trecuturile, problemele, durerile, neîmpăcările, rupturile, toate „ne/nu”-urile. Să le las de tot, învăț.
Prin tăcere, gândire, introspecție, timp, disciplină, exerciții de voință.
Prin haos.
Prin cărți, călătorii și oameni.
Prin muzică, munți, teatru și mare.
Prin daruri primite, prin daruri date mai departe.
Prin iubire.
Prin pauze.
Prin ieșiri din starea de confort, prin încercări repetate, frustrări și așteptare.
Prin reîntoarceri în același loc.
Prin repetarea aceluiași gând, de un miliard de ori.
Prin destinații noi.
Prin timp pierdut. Prin timp câștigat.
Prin renunțare – la orgolii, stereotipuri, vechituri și modele.
Prin acceptare, toleranță și umanitate.
Învăț să fiu mai bună. Deschisă. Mereu nouă. Pregătită.
Este greu. Nimeni nu știe exact cum funcționează. Și nimeni nu oferă garanții, pentru nimic. Oricând se poate termina totul. Poți pierde, oricând, direcția sau credința. Te încurci, ai emoții, îndoieli, deraieri, ispite.
Este greu. Individual. În funcție de zi, de lună, de soare, de alții ca tine, de ceilalți – diferiți, străini, altfel.
Învăț să renunț. Învăț să caut.
Zilnic. An după an.

Și vine câte o zi, un om, o întâmplare, și înțelegi că nu de răspuns ai nevoie, ci de cineva care pune corect întrebarea. ”

Zina Zen

Sufletul

"Sufletul nu are imagine, dar calitatea lui are dovezi."

O zi de neuitat

Ziua de 29 iunie are din acest an pentru mine o triplă semnificație: deși, scriptic, am văzut lumina zilei pe 26 iunie, de fapt, sunt născut pe 29 iunie, zi care coincide cu ziua de naștere a mamei mele, ce ar fi împlinit în acest an 79 de ani, de nu ar fi plecat la Ceruri în 1993. Din acest an, ziua de 29 iunie s-a "îmbogățit" cu un alt moment de neuitat, plecarea la cele veșnice a fratelui meu, cel care după decesul tatălui meu în 1974,a fost pentru mine ca un tată.

La începutul acestei săptămâni am fost șocat de vestea că fratele meu, după câteva ore de la ieșirea din serviciu, a făcut infarct.

În final, vă mulțumesc și pentru suportul moral pe care mi l-ați oferit!

Sper să reușesc să trec cât mai curând pentru acest moment dureros din viața mea și să fiu alături de voi ca în zilele bune!

Cu considerație și recunoștință, 

Ionel

Sânzienele

Astăzi sunt Sânzienele, sărbătoarea iubirii. Sărbătoare solară şi lunară, totodată, (24 iunie), i se mai spune Drăgaica, Ziua Soarelui, Ursina, Amuţitul Cucului. Se spune că sânzienele sunt zâne, că sunt fete-flori. Imaginaţia populară a închipuit Sânzienele ca pe nişte fete foarte frumoase, care trăiesc îndeobşte prin păduri sau pe câmpii, cel mai adesea, jucând. Sunt personaje mitice ce stau sub semnul unei tainice antropomorfizări a plantei cu acelaşi nume. Trăiesc în cete, ascunse de ochiul omenesc, şi îşi fac simţită prezenţa doar în noaptea de 23 spre 24 iunie. Atunci dansează în poieni şi pe maluri de ape, intensifică mirosul florilor, sporesc puterea tămăduitoare a plantelor de leac. Dacă oamenii sunt răi, Sânzienele devin nemiloase şi îi pedepsesc pe măsură.

Sânzienele este cea mai mare sărbătoare păgână a anului și singura admisă, chiar cu numele ei, în calendarul creștin-ortodox. Timpul se face bun, îngăduitor, crește și cuprinde gândul omului, purtându-l peste câmpurile și poienile pline de flori de Sânziene, parfumate cu miros de Rai. Noaptea de Sânziene este una cu adevărat magică. Este noaptea focurilor de vară, fiindcă este vară în cer şi vară pe pământ, iar ziua se transformă în eternitate. 

Sărbătoarea Sânzienelor este, în tradiţia populară, un prilej de a sărbători soarele şi muncile agricole specifice verii. În multe zone din ţară, se aprind noaptea focuri pe dealuri. În unele sate, oamenii umblă cu făcliile aprinse, înconjurând casa, ogoarele, grajdurile.

Spre dimineaţă, flăcăii umblă prin sat şi aruncă cununiţe de sânziene pe la casele unde stau fetele de măritat.

Componenta creştină a sărbătorii este decisivă, pentru că e ziua naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, numit de Dumnezeu Îngerul Meu, profetul care l-a botezat pe Iisus în râul Iordan.

Se spune că, în noaptea de Sânziene se deschid porţile cerului şi lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană.

Copilăria

Copilăria-i o rază de soare,
E primul şi cel din urmă cuvânt.
E ţesută-n aur şi-n mărgăritare,
Copilăria-i o adiere de vânt.

Copilăria-i un zâmbet, un vis, e veselie,
E pasărea ce-alunecă-n zare
Şi-un gând pribeag de-o veşnicie,
Copilăria-i o suavă floare.

Copilăria nu trebuie răpită,
Căci e primul nostru cuvânt
Şi o comoară prea greu găsită...
Copilăria-i o adiere de vânt...

Mihaela Runceanu -Să fim copii!

Copilărie

Sărbători Fericite!

"Primăvara și frumusețea ei ne întâmpină cu vestea că Hristos a înviat, aducând bucurie tuturor celor ce-L iubesc. Să rămânem în iubirea lui Dumnezeu și să fim iubitori de Dumnezeu, iar în slăbiciunile noastre, Hristos Cel înviat să nu ne lipsească de iertarea, binecuvântarea și dragostea Sa.

Sfintele Sărbători de Paşti să vă aducă ani mulţi cu pace şi bucurie, sănătate şi mântuire. Vă dorim sărbători pline de lumină, întâmpinându-Vă cu îngerescul salut pascal:

Hristos a înviat!"

ieromonah Hrisostom Filipescu

Paște Fericit!

Lumina Învierii să vă binecuvânteze cu sănătate și fericire!

În fiecare anotimp al vieții, smerenia, bunătatea, ascultarea și curajul, virtuțile Domnului, să vă ajute să vă împliniți sufletește, spre a găsi calea spre Mântuire!

Sărbători cu pace și iubire!

Paște Fericit!

Sărbători Pascale Binecuvântate cu Pace, Credință și Lumină!

Spiritul sfânt al celei mai mari sărbători a creștinătății, Învierea Domnului, să vă lumineze sufletele și casele! Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă ocrotească! Lumina Învierii să vă aducă bucurie, iubire și o minune care să vă schimbe viața în cel mai frumos mod posibil!

 

Paula Seling - La umbra crucii Tale

Răstignitele-mi cuvinte

Încoronată-i ziua, 

Pe înspinata frunte,

Apăsătoare teamă 

De cerul ăsta mut,

Durerea mă pândește 

Când rănile-i ascult

Trădarea din mulțime 

Vrea ochii să-mi sărute.

Învinge calea crucii,

E un prelung refren,

Când vocile de ceară 

Se-aprind în catedrale,

Și mila se topește 

Pe corzile vocale,

O lungă agonie 

În oful său etern.

Nu am cerut vreodată,

Dar eu acuma-ți cer,

Privește și la el 

Cu ochii de părinte,

Și pune-mă pe mine,

Pe-o cruce de cuvinte,

Să poată versul meu 

Să-ți ierte surdul cer.

MIRCEA TRIFU

Sub o salcie pletoasă

Am învățat

"Am învăţat să fac din fiecare clipă o sărbătoare. 
Să mă arunc în fiecare secundă, 
să nu mă tem de viaţă, 
să nu mă abţin, 
să las clipele să mă înnebunească, 
să îmi clocotească pulsul,
să am curajul să trăiesc soarele,
să îmi ţâşnească sângele prin gânduri,
să râd să mă audă tot universul,
să îngenunchez lumina."

Chris Simion

Blândul păstor

Paște Fericit!

Celor care azi prăznuiesc Paștele, le doresc ca spiritul sfânt al celei mai mari sărbători a creștinătății, Învierea Domnului, să le lumineze sufletele și casele! Dumnezeu să îi binecuvânteze și să-i ocrotească!

La Mulți Ani, de Florii!

Cu ocazia sfintei sărbători a Floriilor, zi în care prăznuim intrarea triumfătoare a Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, vă urez tuturor celor care purtați nume de floare “La Mulți Ani” și împlinirea tuturor dorințelor!

Mama

de Traian Dorz

Mi-ai cântat cu glas de lacrimi, legănându-mă alene,
alinându-mi cu-al tău cântec lacrima ivita-n gene.

Si mi-ai plâns înfiorată cântecele duioșiei,
de-ai trezit în al meu suflet, cald, fiorul armoniei.

Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii si Scriptură,
a lui Dumnezeu iubire ele-n inima-mi crescură.

În singuratatea serii, luminat de raza lunii,
m-ai făcut să simt puterea și odihna rugăciunii.

De durerea altor inimi te-am văzut plângând pe tine
si de-atuncea port durerea altora si eu în mine.

Pentru adevar întruna te-am văzut fără de teamă
si de-atunci știu c-adevărul e curaj si lupta, mamă.

…A trecut în urma vremea si-ntr-o toamna grea, târzie,
m-a rapit de lânga tine lumea largă si pustie.

Ai vărsat atunci, amare, mii de lacrimi în năframă
si cu inima zdrobită m-ai pierdut în zare, mamă.

Mult umblai de-atunci prin lume, multe ochii mei văzură,
multe șoapte mă chemară, multe vânturi mă bătură,

dar, din mii de lucruri scumpe de fiinte si de nume,
tu-mi rămâi mereu ființa cea mai mult iubită-n lume.

…Astăzi tot străin si singur, si departe sunt de casă,
dar sunt fericit, măicuță, c-azi si tu ești credincioasă.

Si că stiu c-odata-n ceruri, unde nu mai sunt suspine,
fericit voi fi-mpreună, printre cei iubiti, cu tine.

Dumnezeu să-ti dăruiască, scumpă mamă, mângâiere,
mâna Lui să-ti steargă ochii de-orice lacrimi de durere.

Să-ţi văd chipul totdeauna luminat de bucurie,
cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea sa fie!

Mama

La Mulţi Ani, de 8 Martie!

Femeia e cea mai de preţ bijuterie a unui bărbat, fie că e vorba de mamă, iubită, soţie sau soră. Ea este liantul unei familii, în pântecele ei se naşte viaţa, femeia e un mister pe care bărbaţii nu-l pot dezlega. Şi se ştie cât de mult atrag misterele… 

Femeia poate face dintr-un bărbat mai mult decât îşi poate el închipui că e capabil. Nu degeaba se spune că “În spatele unui bărbat puternic se află o femeie şi mai puternică.” Ea are o forţă lăuntrică dincolo de limitele normalului, iar pentru familie şi copii, poate trece şi prin foc, fără să simtă că se arde.

Gingaşă ca o floare, neîndoită de suflarea niciunui vânt, femeia poate dărui iubire fără de graniţe. Se poate dărui pe sine fără să stea pe gânduri, doar pentru a-i aduce fericire celui iubit.

Femeia-mamă poate fi blândă cu copiii ei, dar poate fi şi aspră, pentru a face din copii – oameni adevăraţi. Iar copiii ştiu asta. Şi nu se supără deloc atunci când mama are un ton mai apăsător, când ridică vocea sau când e mai dură. Pentru că ei ştiu că o face din dragoste pentru ei.

Se spune că femeia a fost creată din coasta lui Adam, nu din picioarele lui – ca sa fie călcată în picioare, nu din capul lui – ca să domnească peste el, ci dintr-o parte (din coasta lui ) – ca sa-i fie egală, sub bratul lui – ca să fie protejată, şi aproape de inima lui – ca să fie iubită...

Se mai poate adăuga aici că femeia nu poate fi supusă niciodată, decât cu voia ei.

Femeia are nevoie de atenţie şi apreciere, de stimă şi respect. Şi îi place să se simtă importantă. Ea dăruieşte, dar aşteaptă, din când în când, să şi primească ceva înapoi.

Martie e luna femeii, e începutul primăverii, anotimp care se aseamănă atât de mult cu Ea: soarele e călduţ, dar nu dogoritor, e suficient de mult pentru a trezi totul la viaţă, ciripitul păsărelelor încântă auzul, precum vocea blândă a unei femei; totul e plin de lumină şi speranţă.

La Mulți Ani, de Ziua Femeii!

Pentru că azi e o zi specială, un moment când până și timpul pare să se oprească pentru a omagia femeia, vă doresc, doamnelor și domnișoarelor, să aveți o viață cu împliniri si fericire, să rămâneți mereu ceea ce sunteți, o adiere de iubire și speranță, rostul vostru aici pe pământ fiind unul sacru, acela de a fi mamă, iubită și soție.

Vă doresc o viață în iubire, credință și lumină, să purtați mereu în suflet primăveri însorite!

Cu admirație,

Ionel Mesaroș

Sărut, femeie, mâna ta

Lupta cu noi înșine

"Oboseala vine din lupta ființei cu viața. Când te opui vieții, judecând, criticând, mâniindu-te, pierzi viața din tine și obosești, și este și normal pentru că mergi contra curentului. 
Iubirea este curgerea vieții. Pacea, liniștea, se obțin când lași viața să curgă prin tine și nu mai opui rezistență la ceva.
Ai obosit vreodată în timp ce te bucurai, în timp ce iubeai, în timp ce te rugai?
Atunci te lăsai purtat de curgerea vieții, nu opuneai rezistență. Atunci te deschideai prin inimă. Obosești când cauți cu mintea, inima nu te obosește vreodată. Și mintea caută neîncetat, mereu găsește altceva de care să se agațe, dar în esență mintea își caută liniștea.
Deci lupta nu este între noi și cei din jur, sau întâmplările din viață, ci este între noi și noi, acea luptă interioară este cea care epuizează."

Arsenie Boca

Zbor

"Iubirea și iertarea sunt cele două aripi cu care zburăm spre cer.
A ierta înseamnă a trăi şi a trăi înseamnă a iubi. "

Hrisostom Filipescu

Dragostea

„Dacă oferi dragoste, frumusețea va crește și toate acestea pentru că dragostea este frumusețea sufletului.” 

Sfântul Augustin

Pământul

"Pământul e un rai. Iadul e să nu bagi în seamă asta."

Jorge Luis Borges 

HOW DO I LIVE WITHOUT YOU

Westlife - Written In The Stars

BZN - LA PRIMAVERA

Legenda ghiocelului

A fost odată o Rază de Soare. Era chiar fata cea mai mică şi răsfăţata a astrului luminos. Şi tocmai pentru că era cea mai mică şi mai răsfăţată, tatăl ei o lasa să zburde pe unde îi dorea inima. Şi iată că într-o bună zi, Rază de soare a hotărât să se plimbe într-o grădină. Acolo era Raiul pe pământ, nu altceva: flori care mai de care mai colorate şi mai parfumate se unduiau sub adierea blândă a vânticelului cald de primăvară!

- Ce-ar fi să aleg eu o floare frumoasă pe care să mi-o prind în păr? A spus raza de soare. Şi, repezita cum era, s-a năpustit asupra grădinii, a cules o floare şi s-a înălţat din nou în văzduh. Toate florile din grădina au privit mirate către cer şi au început să murmure:

- Aţi văzut-o? Era frumoasă? Avea rochie de aur? Ce floare o fi ales prinţesa?

- Cu siguranţă că a cules un trandafir, a spus un trandafir mare, catifelat şi roşu, pe care boabele de rouă străluceau ca diamantele în soare.

- Ba eu cred că a fost una dintre noi, a murmurat o lalea galbenă, iar suratele ei dădeau din capete încântate.

- Nici vorbă de aşa ceva! le-a retezat-o un crin mândru. A fost unul dintre fraţi mei. Nu vedeţi ce frumoşi şi parfumaţi suntem?

Până şi o violetă mică, dar într-adevăr splendidă, a susţinut că Rază de Soare culesese o violetă, şi nu altceva.

Numai într-un colţ cineva plângea. Era un ghiocel mic şi firav, a cărui codiţă fusese ruptă de trena rochiei de aur a prinţesei.

Cum Rază de Soare nu era departe, l-a auzit şi i-a părut tare rău. Şi a rostogolit pe obrajii ei de aur o lacrimă ca o perlă, care a căzut pe codiţa cea ruptă a ghiocelului, vindecând-o pe dată.

Dar nu a fost numai atât. Prinţesa Rază de Soare a venit lângă ghiocel şi i-a spus aşa:

-Biata floricică firavă, îmi pare tare rău că te-am făcut să suferi! Ce dorinţă vrei să-ţi îndeplinesc pentru a-mi repara greşeală?

- Nu vreau nimic, a răspuns ghiocelul, lăsându-şi frumosul capusor în jos.

- Nu vrei frumuseţea trandafirului, parfumul crinului, strălucirea lalelei? A insistat Raza de Soare.

- Bine, a încuviinţat ghiocelul. Dacă vrei într-adevăr să-mi faci un dar, dă-mi voie să răsar primul dintre toate florile, de sub zăpadă rece, iar parfumul meu abia simţit să-i facă pe oameni să se bucure şi să ştie că a venit primăvara!

Şi chiar aşa a fost. Raza de Soare l-a sărutat pe Ghiocel şi vraja a fost făcută. Apoi a dispărut în înaltul cerului, de unde venise.

De atunci, Ghiocelul este prima floare care ne zâmbeşte dintre peticele de zăpadă în fiecare primăvară, şi toată lumea ştie că vremea cea urâtă este pe sfârşite.

O primăvară pe placul inimii!