Lupi in blana de oaie

Acad. Florin Constantiniu - "Clasa politica postdecembrista
este cea mai incompetenta, cea mai lacoma si cea mai
aroganta din istoria Romaniei"

20 de ani de la Revolutia romana

La 20 de ani de la marea varsare de sange din decembrie 1989, Romania arata ca un animal bolnav si haituit.
Ne uitam in urma si nu ne vine sa credem ca au trecut doua decenii de sperante zadarnice.
Nimic din ce-am visat nu s-a implinit. In jurul nostru domnesc stagnarea si deziluzia, inceputurile neterminate, politica murdara, cu degetul pe tragaci, manipularea televizata. Lipseste o viziune, un proiect national de salvare.
Lipseste harta viitorului. Trista priveliste n-a cazut din cer. Au creat-o politicienii si romanii insisi.
Cum a fost turcul, asa a fost si pistolul. Nu mai putem sa ne ascundem dupa deget.
Ca o confirmare, academicianul Florin Constantiniu, istoric de prestigiu european, ne pune in fata o oglinda necrutatoare in care, daca avem curajul sa privim, ne vom afla poate izbavirea.

"Din nefericire, sansele imense care se ofereau tarii noastre in decembrie 1989 au fost ratate"

- Cum evaluati, fara menajamente, cele doua decenii de libertate din viata noastra, domnule profesor?

- Ca pe un inaugural ratat. In istoria fiecarui popor exista evenimente cruciale, care inaugureaza
o noua etapa in evolutia societatii. Decembrie '89 a fost un astfel de eveniment: crucial, innoitor, fondator. Din nefericire, sansele imense care se ofereau tarii noastre au fost ratate si, astfel, Romania imparte cu Bulgaria si Albania ultimele locuri din clasamentul tarilor foste comuniste.

- Pentru un individ, 20 de ani inseamna mult, aproape o treime din viata. Ce reprezinta pentru istorici aceeasi perioada?

- Pentru istorici sunt foarte instructive, intr-un astfel de moment, comparatiile cu alte intervale de timp ale istoriei nationale. Iau doua exemple de perioade cu o intindere de doua decenii, ca aceea scursa de la caderea regimului comunist. Prima: 1859-1878; a doua: 1918-1938. In primul caz, perioada a fost marcata de un progres uluitor: de la Unirea Principatelor (1859), care pune bazele statului roman modern, la castigarea independentei (1877/1878). Politica de reforme a lui Cuza, in primul rand reforma agrara din 1864, si politica de modernizare promovata dupa aceea de Carol I, au facut ca statul roman sa se smulga din inapoierea determinata - in principal - de dominatia otomana, si sa se modernizeze rapid.
Progresele au fost vizibile pe toate planurile: politic, economic, social, cultural.
Sa nu uitam ca, in acest interval, apar "Junimea" si Eminescu! A doua perioada: 1919-1938.
Iesita dintr-un razboi pustiitor si lovita de o criza economica de o duritate nemiloasa (1929-1933),
Romania a izbutit, totusi, sa inregistreze un remarcabil progres in toate directiile, 1938 fiind anul de varf al Romaniei interbelice.

- Vorbiti de doua perioade exceptionale, domnule profesor! Ce se intampla astazi in Romania se afla la polul opus!

- Intr-adevar. Am ales aceste doua perioade tocmai pentru ca ele sunt cele mai potrivite spre a fi comparate.
In toate cele trei cazuri, avem de-a face cu inaugurale: in 1859, asa cum am spus, se aseaza temelia statului roman modern;
in 1918, se desavarseste unitatea nationala a romanilor; la 22 decembrie 1989, se inchide "paranteza" comunista, deschisa in 1945 de ocupantul sovietic, si se reintra pe fagasul dezvoltarii firesti a societatii romanesti.
Veti fi de acord - sper - ca la cea mai sumara comparatie, perioada postdecembrista apare cu o intristatoare saracie de rezultate.
Suntem liberi, este adevarat, dar a progresat in vreo directie Romania ?
Sunt, astazi, romanii mai fericiti? Exista un mare ideal national care sa-i mobilizeze pe romani?
In raport cu 1859-1878 si 1918-1938, ultimii 20 de ani nu ne dau decat infime temeiuri de satisfactie si deloc de mandrie.

"Clasa politica s-a aruncat asupra Romaniei cu un singur gand: sa se imbogateasca.
A jefuit cum nici hulitii fanarioti n-au facut-o"

- De ce, in ultimii 20 de ani, romanii nu au mai fost in stare sa repete performantele din perioadele pe care le-ati amintit?

- Parerea mea este ca perioadele de progres sunt asigurate de conjugarea eforturilor elitei politice
si intelectuale cu angajarea plenara a maselor intr-un proiect national, mobilizator si stimulator.
In 1859, generatia pasoptista (Mihail Kogalniceanu, Ion C. Bratianu), cea mai creatoare generatie a istoriei romanesti, s-a aflat la unison cu societatea moldo-munteana, care voia unirea si independenta. In 1918, generatia Marii Uniri (Ion I. C. Bratianu, Take Ionescu, Nicolae Iorga) s-a aflat la unison cu societatea care voia "Romania Mare" si afirmarea ei pe plan european.
Din 1989, societatea romaneasca a fost profund divizata (vezi "Piata Universitatii"), lipsita de un proiect national si incapabila sa-si mobilizeze resursele pentru a valorifica sansele ce i se ofereau:
in primul rand, unirea Republicii Moldova cu Romania . Pe scurt, nici clasa politica, nici societatea romaneasca nu au fost in masura sa asigure inauguralului din decembrie 1989 justificarea imenselor posibilitati oferite de caderea comunismului.

- Cu alte cuvinte, putem vorbi de o "ratare" postcomunista a Romaniei?

- Vorbim de clasa politica si de societatea romaneasca. Cea dintai a intrunit trei superlative:
cea mai incompetenta, cea mai lacoma si cea mai aroganta din istoria Romaniei. Lipsita de expertiza,
avida de capatuiala si sigura de impunitate, ea s-a aruncat asupra Romaniei cu un singur gand: sa se imbogateasca.
A jefuit cum nici hulitii fanarioti n-au facut-o. Responsabilitatea ei fata de situatia catastrofala a Romaniei este imensa.
Astazi, constatam ca industria este lichidata, agricultura e la pamant, sistemul de sanatate in colaps, invatamantul in criza, individualitatea Romaniei pe plan international disparuta.
Criza economica nu a facut decat sa agraveze relele care au precedat-o.
Incompetenti, guvernantii nu au stiut sa atenueze socul crizei ce ne-a lovit.
Daca Romania profunda se zbate in dificultati si deznadejde, clasa politica prospera.
Case peste case (oameni politici cu patru, cinci, sase locuinte; te intrebi ce vor fi facand in ele),
vile in tara si strainatate, masini de lux etc. s-au strans in proprietatea clasei politice.
Stiam ca avutia este rezultatul unei activitati economice. Acum, vedem ca politica este mijlocul cel mai sigur de imbogatire.

"Un popor de oi naste un guvern de lupi"

- Cine este vinovat de aceasta situatie?

- Cred ca principalul vinovat de aceasta situatie este insusi poporul roman!
El ilustreaza perfect observatia ca "un popor de oi naste un guvern de lupi".
Spiritul de demisie, pasivitatea, resemnarea romanilor, au permis clasei politice sa-si bata joc, nepedepsita, de tara.
Lipsit de spirit civic, poporul roman nu a fost capabil, in acesti 20 de ani, sa traga la raspundere
clasa politica sau sa "tempereze" setea ei de inavutire. Pe roman nu-l intereseaza situatia generala.
Daca prin fin, nas, cumnat, amic etc., si-a rezolvat pasul lui, restul duca-se stim noi unde!
Mostenirea multiseculara a lui hatar si bacsis a ramas atotputernica.
Cum sa indrepti o tara , cand cetatenii ei se gandesc fiecare la sine si nu la binele comun!?
Astazi, asistam la situatii si mai dramatice. Romanii pleaca - din nevoia de castig - sa lucreze in Spania sau Italia, sa lupte in Afganistan. Energii si vieti se irosesc astfel in beneficii straine.
Nu poti sa-i condamni: mai bine sa lucreze pentru straini, decat pentru noii ciocoi postdecembristi,
care ii trateaza cu un dispret suveran.

- Intrarea Romaniei in NATO si UE a fost, totusi, o biruinta postdecembrista.

- Sa fim seriosi! Am intrat in NATO pentru ca SUA, factorul decisiv al Aliantei, au vrut-o.
Aduceti-va aminte ca, in 1997, cand Romania a dus o campanie pe cat de zgomotoasa, pe atat de inutila, SUA ne-au inchis usa la summit-ul de la Madrid . In dorinta de a castiga bunavointa Washingtonului, am incheiat tratatul dezastruos cu Ucraina, fara a obtine nici un folos.
Dupa 11 septembrie 2001, evaluarea americana s-a schimbat radical. In lupta impotriva terorismului islamic, SUA aveau nevoie de noi aliati; in acest context, Romania a devenit membra a NATO.
A fost o decizie americana , nu un merit al guvernantilor romani. O situatie similara, si in cazul intrarii in Uniunea Europeana.
Directoratul marilor puteri ale Uniunii a decis extinderea ei in Est. Daca avem un dram de sinceritate, trebuie sa recunoastem ca suntem inca departe de a fi o tara la nivelul standardelor vest-europene, care sunt ale Uniunii.
Directoratul marilor puteri a considerat insa ca este in interesul sau aceasta extindere, si atunci, la gramada - iertati-mi expresia! - am intrat si noi.

"Patriotismul e privit, in anumite cercuri ale intelectualitatii noastre si ale societatii civile, ca o boala rusinoasa"

- Ce-i lipseste Romaniei pentru a fi din nou ceea ce a fost candva?

- O "mare idee", un mare proiect national. Inainte de 1859, a fost Unirea; inainte de 1918, a fost desavarsirea Unirii.
Astazi nu ne mai insufleteste nici un ideal mobilizator. In perioada interbelica, Cioran ar fi vrut ca Bucurestiul sa devina Bizantul sud-estului Europei. Si, fara nici o exagerare patriotarda, ar fi putut deveni. Astazi nici nu vrem, nici nu putem sa ne afirmam. Economic , Romania a devenit o piata de import. Nu cunosc vreun produs romanesc vestit la export. Practic, suntem un fel de colonie.
In politica externa, am disparut de pe harta diplomatica a Europei.
In plan cultural, scriitorii romani asteapta, in continuare, Nobelul... In stadiul actual, cred ca sectorul in care Romania ar fi putut sa se manifeste cu sanse de succes era cel cultural-stiintific. Din nefericire, guvernantii postdecembristi si-au batut joc de invatamantul romanesc, supus la tot felul de "reforme" si "programe" inepte si distructive. Daca, din randul elevilor sau studentilor, au iesit elemente de valoare, ele sau au plecat in strainatate sau au disparut in mediocritatea din tara .
Aveam sansele sa fim Bizantul Europei de Sud-Est. Am ramas insa la periferia Europei.

- Mondializarea ameninta structura fiintei nationale. Se poate sustrage Romania acestui carusel mortal?

- Mondializarea este un proces caruia Romania nu i se poate sustrage, dar caruia ii poate rezista.
Nu o rezistenta, as spune, de caracter antagonic, ci printr-o afirmare a identitatii nationale.
In Franta, tara cu o atat de veche si stralucita cultura, guvernul a initiat o dezbatere despre identitatea nationala.
La noi, cand cineva abordeaza aceasta problema, se aud imediat voci care il acuza ca este nationalist, nostalgic etc.
Patriotismul e privit, in anumite cercuri ale intelectualitatii noastre si ale societatii civile, ca o boala rusinoasa.
Americanii - ii am in vedere pe cetatenii SUA - ne ofera cel mai frumos exemplu de patriotism.
Noi, care ii copiem in atatea privinte, ramanem indiferenti la minunata lor pilda.

- Mai poate fi patriotismul o valoare in zilele noastre?

- Daca vorbim de un patriotism lucid, da, fara indoiala. Eu unul am aderat la principiul atat de sanatos al "Junimii":
"Patriotism in limitele adevarului". Sa-mi iubesc tara si poporul, dar sa nu le ascund niciodata defectele.
Poate este o deformare de istoric, dar cred ca identitatea nationala are o componenta esentiala: memoria istorica.
Traditia se cultiva, in primul rand, prin cunoasterea istoriei.
Cand monumentele istorice se paraginesc si se ruineaza, memoria istorica e pe cale de disparitie.

- Cum credeti ca vor judeca perioada postdecembrista urmasii nostri de peste o suta de ani?

- Peste o suta de ani, cred ca judecata urmasilor si, intre ei, a istoricilor, va fi foarte severa.
Anii 1989-2009 vor fi considerati o perioada de declin, clasa politica si poporul roman impartind,
in egala masura, responsabilitatea pentru aceasta trista realitate.
Sa dea Dumnezeu ca atunci, peste un secol, Romania sa aiba situatia fericita pe care a ratat-o astazi.

P.S. Ii multumesc pentru acest material consateanului meu,d-l Dariu Remes!

Indemn la lupta

de Radu Gyr

Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care să lupte nu mai vor.

Cat inima în piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.

Treziti-va,romani!

Dragi romani,ziua de ieri a adus romanilor"Reaua-vestire".Masurile de austeritate impuse de presedintele-premier va transforma Romania intr-o noua Grecie.
In loc sa sanctioneze politica gresita a Guvernului,Basescu a transferat efectele erorilor Executivului pe spatele salariatilor bugetari,a pensionarilor,a somerilor si,in mod indirect,prin compresiune economica,asupra tuturor romanilor.
Traim vremuri de cosmar,in care ne apasa povara minciunii si fariseismului, romanul de rand fiind lasat singur,in fata torentului crizei ,morale si economice ,dezonorat,dezorganizat si descurajat,avandu-L numai pe Dumnezeu in sprijinul sau.Fara nici un far calauzitor,fara sprijin ,umilit si neinteles,cu o speranta muribunda ,generata de o ordine morala debusolanta care framantase si patase totul, de la radacinile sufletului romanesc,pana la treptele inalte ale tarii;cu un stat dezorganizat si o conducere silnica,pravalitoare de drepturi si demnitate;cu finantele statului secatuite si pierdute;cu o ordine interna descompusa de valurile urii ,fara putinta aflarii unei stanci de reazem national,cu onoarea patata ,cand este amenintata insasi fiinta noastra nationala,cred ca ,din nou ,clopotele salvarii tarii trebuie sa bata fara intrerupere ca sa-i trezeasca pe toti semenii nostri la realitate!
Asa,nu se mai poate merge inainte!A construi numai pe minciuna,asa cum fac actualii nostri guvernanti,pune in pericol existenta natiunii romane,iar acest lucru este impotriva firii:"Existenta unui popor nu se discuta,se afirma".
Dusmanii adevarului,cei care azi se ocupa cu diversiuni pentru a-si masca imaginea hidoasa,fardand-o,declarativ,cu bune intentii,sunt cei mai mari spoliatori ai tarii,incat Guvernatorul BNR,d-l Mugur Isarescu,ieri ,a declarat despre politicile guvernamentale ca sunt bazate pe neadevaruri.
E foarte grav sa mai stam cu mainile in san,asteptand o salvare miraculoasa!Sunt convins ca aceasta minune nu se va produce fara aportul nostru,pericolul care ne paste ,fiind devastator pentru noi si generatiile urmatoare.O mana de oameni,grupata in jurul camarilei "portocalii ",ne conduc pe un drum gresit.Pana si unii dintre reprezentantii de frunte ai PDL-ului au recunoscut acest lucru.
Situatia este dramatica!Guvernul Boc IV ,resuscitat de presedintele Basescu,a intrat in istorie ca fiind cel mai pagubos Executiv al tarii,presedintele -jucator,folosind Romania ca pe o jucarie.
In timp ce afacerile cu Statul sunt adevarata mana cereasca pentru obedientii presedintelui,romanii"neportocalii"sunt pusi la zidul saraciei,pedepsiti sa plateasca banii cu care ei si-au cumparat voturile,fiind obligati,prin lege,sa achite facturile grase a acolitilor basescieni;tot ei sa suporte despagubirile pentru cei care au promovat legi neconstitutionale si sa le acopere incompetenta si nesimtirea fara margini.
Sper ca macar tavalugul saraciei sa ne trezeasca la realitate si cei responsabili de acest act imoral si injust sa suporte consecintele!
Nu contest ca reducerea cheltuielilor bugetare sunt necesare,insa aceasta trebuie sa porneasca de la redimensionarea aparatului administrativ pe criterii de competenta,prin inghetarea salariilor si pensiilor,dar mai ales prin stoparea afacerilor frauduloase cu Statul.
Motoarele economiei care au duduit odinioara s-au gripat.Injectia de capital de la FMI si Banca Mondiala,"centura de siguranta" pentru Bugetul tarii ,a reusit doar sa porneasca motoarele afaceristior "portocalii" ,nu ale economiei,facand ca sperantele romanilor sa fie duse pe apele sambetei.

La masurile de reducere al salariilor din Sistemul bugetar cu 25%, dar mai ales al pensiilor si ajutoarelor de somaj cu 15% , afirmate cu zambetul pe buze de Basescu ,sa-i raspundem in strada ,la fel ca in Grecia ,incepand de maine!
Fara sa analizeze realist problemele tarii,fara sa traga la raspundere Guvernul pentru derapajele sale ,Basescu se ia la "tranta" cu romanii ,fara sa stie ce-l asteapta.
Dragi romani,sa fim solidari in lupta impotriva nesimtirii promovate de Seful statului si de camarila sa "portocalie"!
Basescu ne-a "ciuruit" de nenumarate ori.Noi sa-l "ciuruim" o singura data,dar bine!
Frati romani,treziti-va !
Prindeţi voiniceşte de umeri pe toţi fraţii noştri de pe întreg cuprinsul românesc, scuturaţi conştiinţele de toate îndoielile şi de toate laşităţile trecutului, sfărâmaţi ambiţiile deşarte şi, sub imboldul vostru şi sub exemplul vostru, uniţi pe toţi într-un singur gând, într-o singură simţire, într-o singură voinţă, către un singur ţel: izbânda României...
Dumnezeu sa ne lumineze pentru ca situatia de azi sa nu fie inceputul sfarsitului Romaniei!

Catre romani

Traim vremuri de cosmar,in care ne apasa povara minciunii si fariseismului, romanul de rand fiind lasat singur,in fata torentului crizei ,morale si economice ,dezonorat,dezorganizat si descurajat,avandu-L numai pe Dumnezeu in sprijinul sau.Fara nici un far calauzitor,fara sprijin ,umilit si neinteles,cu o speranta muribunda ,generata de o ordine morala debusolanta care framantase si patase totul, de la radacinile sufletului romanesc,pana la treptele inalte ale tarii;cu un stat dezorganizat si o conducere silnica,pravalitoare de drepturi si demnitate;cu finantele statului secatuite si pierdute;cu o ordine interna descompusa de valurile urii ,fara putinta aflarii unei stanci de reazem national,cu onoarea patata ,cand este amenintata insasi fiinta noastra nationala,cred ca ,din nou ,clopotele salvarii tarii trebuie sa bata fara intrerupere ca sa-i trezeasca pe toti semenii nostri la realitate!
Asa,nu se mai poate merge inainte!A construi numai pe minciuna,asa cum fac actualii nostri guvernanti,pune in pericol existenta natiunii romane,iar acest lucru este impotriva firii:"Existenta unui popor nu se discuta,se afirma".
Dusmanii adevarului,cei care azi se ocupa cu diversiuni pentru a-si masca imaginea hidoasa,fardand-o,declarativ,cu bune intentii,sunt cei mai mari spoliatori ai tarii,incat Guvernatorul BNR,d-l Mugur Isarescu,azi ,a declarat despre politicile guvernamentale ca sunt bazate pe neadevaruri.
E foarte grav sa mai stam cu mainile in san,asteptand o salvare miraculoasa!Sunt convins ca aceasta minune nu se va produce fara aportul nostru,pericolul care ne paste ,fiind devastator pentru noi si generatiile urmatoare.O mana de oameni,grupata in jurul camarilei "portocalii ",ne conduc pe un drum gresit.Pana si unii dintre reprezentantii de frunte ai PDL-ului au recunoscut acest lucru.
Situatia este dramatica!Guvernul Boc IV ,resuscitat de presedintele Basescu,a intrat in istorie ca fiind cel mai pagubos Executiv al tarii,presedintele -jucator,folosind Romania ca pe o jucarie.
Inconstienta de care au dat dovada actualii conducatori ,setea lor nepotolita de a subjuga poporul, chiar cu pretul falimentului tarii,ma determina sa-mi radicalizez mesajul.
Dragi romani,nu mai tolerati sa fiti furati,mintiti si pacaliti!Suntem la marginea prapastiei.Inca un pas gresit si tot ce a fost speranta se va spulbera."Prin noi insine!" trebuie sa devina nu doar lozinca noastra,ci crezul nostru! Tara trebuie guvernata si salvata,iar acest lucru nu se poate face decat prin trezirea constiintei nationale! Pana cand sa ne simtim straini in propria tara?Pana cand sa mai rabdam jugul nelegiuirii?!

In ultima vreme,patriotul, omul elitei şi al cinstei, a fost înlocuit în viaţa publică de oportunisti .
Prin nepasare ,ne-am frânt puterea, ne-am slăbit cugetul şi ne-am sleit minţile în nimicuri,uitand de adevaratele valori.
In urma cu circa 70 de ani,Maresalul Antonescu ne-a lasat un Testament Politic care, in vremuri tulburi cum sunt cele de azi,cuprind idei prin care constiinta noastra nationala poate fi trezita:
"Puterea unui Neam faţă de el însuşi şi prezenţa unui Neam în lume şi în Istorie se dovedeşte prin unitatea cu care, în ceasurile de încercare ştie să-şi afirme cugetul şi voinţa nestrămutată...
Daţi Patriei tot ce este mai bun în voi. Fiindcă azi se toarce sub ochii voştri soarta de veacuri a lumii. Şi la împlinirea ei fiecare trebuie să vă simţiţi chemarea...
Ne trebuie împăcarea generaţiilor, respectul trecutului, cinstirea a tot ce e bun şi nepătat în Neamul Românesc, pentru ca să ne merităm moştenirea strămoşilor şi slava urmaşilor. Ne trebuie respectul vieţii şi al averii, temeliile Neamurilor şi ale Civilizaţiilor, nu pentru a le lăsa să trăiască desfrânat şi în afară de interesul naţional şi social, ci pentru a le supune toate – din libera lor pornire – marilor comandamente naţionale...
Un neam nu poate să-şi ţină în mâini lanţul eternităţii naţionale, decât dacă ştie să cinstească, verigă cu verigă, tot ce e al lui...
Fii om, fii drept, şi recunoaşte că deasupra ambiţiilor şi intrigilor şi urilor este Patria, este veşnicia Neamului; şi că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată. Să ne unim în muncă şi în frăţie, în gândire şi în simţire, în dreptate şi în lege, în disciplină şi în cumpătare, în ordine şi în credinţă, pentru ca prin muncă să ne întărim, să prosperăm şi să fim gata pentru orice ceas, fiindcă numai aşa vom spori stima prietenilor şi grija duşmanilor...
Prindeţi voiniceşte de umeri pe toţi fraţii noştri de pe întreg cuprinsul românesc, scuturaţi conştiinţele de toate îndoielile şi de toate laşităţile trecutului, sfărâmaţi ambiţiile deşarte şi, sub imboldul vostru şi sub exemplul vostru, uniţi pe toţi într-un singur gând, într-o singură simţire, într-o singură voinţă, către un singur ţel: izbânda României...
Astfel, legea credinţei, legea dreptăţii, legea disciplinei, legea muncii, legea educaţiei severe, legea tăcerii, legea solidarităţii naţionale şi a sprijinului reciproc şi legea onoarei, vor fi legile de temelie ale Statului de mâine. Trebuie cinste, trebuie dreptate şi justiţie...
Române! Mulţumirea ta şi a familiei tale împovărate va veni prin înfrăţirea tuturor, prin munca noastră laolaltă, prin înţelegere şi ascultare şi nu pe căile urii sau ale prăbuşirii altuia. Fiindcă munca şi credinţa înalţă, pe când invidia şi ura surpă...
Fiţi creştini, fiţi oameni, fiţi Români întregi. Luaţi aminte că aceea ce a prăbuşit pe alţii, a fost goana după bunuri şi interese prea pământeşti...
Nu uitaţi că aceea ce a dărâmat aşezări şi Tronuri, a fost mânuirea oarbă şi sângeroasă a trufiei, a răzbunării şi a violenţei...
Dăltuiţi în cugetele voastre piatra de întemeiere nouă a Neamului. Nu vă risipiţi zbuciumul în fapte mărunte, în clocotiri învrăjbitoare şi în războiri sterpe. Acestea vă scoboară şi amuţesc poruncile morţilor voştri."

Incotro?

Bărbatul şi femeia -

Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi.
Femeia este cel mai sublim ideal.

Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron
iar pentru femeie un altar.

Tronul exaltă,altarul sfinţeşte.

Bărbatul este creierul,
femeia este inima.

Creierul primeşte lumina,
inima primeşte iubire.

Lumina fecundează,
iubirea reânvie.

Bărbatul este puternic prin raţiune,
femeia este invicibilă prin lacrimi.

Raţiunea convinge,
lacrimile înduioşează sufletul.

Bărbatul este capabil de eroism,
femeia- de orice sacrificiu

Eroismul înnobilează,
sacrificiul aduce sublimul.

Bărbatul are supremaţia,
femeia are intuiţia.

Supremaţia semnifică forţa,
intuiţia reprezintă dreptatea.

Bărbatul este un geniu,
femeia este un înger.

Geniul este incomensurabil,
îngerul este inefabil.

Aspiraţia bărbatului este către
gloria supermă,
aspiraţa femei este îndreptată
către virtutea desăvârşită.

Gloria face totul măreţ,
virtutea face totul divin.

Bărbatul este un cod,
femeia este o evanghelie.

Codul corijează,
evanghelia ne face perfecţi.

Bărbatul gândeşte,
femeia intuieşte.

A gândi înseamnă a avea creier
superior,
A intui,simţind înseamnă a glorifica.

Bărbatul este un ocean,
femeia este un lac.

Oceanul are o perlă care îl
împodobeşte,
lacul,poezia care-l luminează.

Bărbatul este un vultur care zboară,
femeia - o privighetoare ce cântă.

A zbura înseamnă a domina spaţiu,
a cânta înseamnă a cuceri sufletul.

Bărbatul este un templu,
femeia este sanctuarul.

În faţa templului ne descoperim,
în faţa sanctuarului îngenunchem.

Bărbatul este plasat acolo unde
se sfârşeşte pământul.

Femeia acolo unde începe cerul.

(Victor Hugo)

Basesti-leaganul copilariei mele

DIALOG

” Intr-o zi, un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:

- De ce tipa oamenii cand sunt suparati?

- Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.

- Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreba din nou inteleptul

- Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.

Maestrul intreba din nou:

- Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?

Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:

-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.

Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.

In final, inteleptul concluziona, zicand:

- Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.”

(Mahatma Ghandi)

O stupiditate...

Dupa comunicatul ministrului Agriculturii,Mihail Dumitru, in care acesta precizeaza interesul Uniunii Europene pentru a imbunatatii conditiile de viata pentru porci si gaini,multi dintre semenii mei se vor simti discriminati,fiintele umane din Romania fiind obligate sa se alinieze la UE doar la capitolul preturi si dezavantaje,nu si la bunastare.
Scandalul găinilor stresate care fac ouă nesănătoase şi după ce o serie de organizaţii non-guvernamentale au atras atenţia asupra condiţiilor în care sunt crescute multe dintre animalele din ferme, ministrul Agriculturii a anunţat ieri că urmează să promoveze în Guvern două acte normative privind bunăstarea păsărilor şi porcilor. Proiectele prevăd acordarea de ajutoare de stat pentru crescătorii industriali de păsări şi porci care vor fi obligaţi să respecte anumite condiţii. Distragerea atenţiei cu "diverse obiecte" pentru a preveni agresivitatea, locuri de cazare curate şi uscate, mai mult spaţiu, manipulare "cu blândeţe" sunt doar câteva dintre măsurile pe care, pentru a obţine bani de la stat, crescătorii de păsări şi de porci vor fi nevoiţi să le respecte. Patronii de ferme îşi vor putea acoperi astfel, cu bani de la stat, o parte din cheltuielile suplimentare pe care le vor face pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pentru necuvântătoarele din ferme. Suma estimată pentru acest an pentru bunăstarea zburătoarelor este estimată la circa 46 milioane euro, iar cea pentru porci - 56 milioane euro, în total 102 milioane euro. Sunt vizate 28 de milioane de găini şi 2,7 milioane porci din ferme. Cererile de ajutoare de stat vor fi depuse la centrele judeţene ale Agenţiei de Plaţi şi Intervenţie. Cele două proiecte de acte normative prevăd 13 măsuri de bunăstare, şase pentru păsări şi şapte pentru porci.
In final,nu pot decat sa conchid ca, daca romanii isi doresc sa beneficieze de o maxima atentie din partea guvernantilor ,trebuie sa recurga fie la ingineria genetica pentru a se metamorfoza din fiinte umane in necuvantatoare sau la "teatru",guitand sau cotcodacind fiecare dupa talentul sau!

O amintire cu parfum de vesnicie

Se zice ca vesnicia s-a nascut la sat.Poetul nascut la Lancram,Lucian Blaga,aducand argumente in acest sens poezii care au parfum de nemurire.
Eu,fire visatoare,cautam ridicand ochii spre cer un sens al omului pe pamant.Intr-o forma voalata,zi de zi,primeam semnale ca lumea este ancorata in vesnicie,ca tot ce ne inconjoara de la firul de iarba calcat in picioare pana la orhideea ,intens, ocrotita,descriu un univers care ilustreaza intregul,fiecare element al sau fiind o caramida esentiala pusa la temelia Zidirii.
Ma bucuram ca un copil de ceea ce descopeream.Ma refugiam in dialoguri cu mine insumi,ori de cate ori o intamplare isi puse amprenta asupra gandurilor mele.Incercam sa inteleg lumea ,cand,in mod firesc ,trebuia doar cu pretul unei priviri sa culeg lumea in mine si,parte cu parte,capitol dupa capitol,sa o parcurg cu mintea si inima ,traind, cu vie intensitate,fiecare clipa cuibarita in cugetul meu.
Neintelegandu-ma ,cautam explicatii.Suparat pe mine insumi ca dovedeam atata neputinta,am batut la alte porti.Desi usile pareau ferecate cu paienjenis ce marturisea ca pe acolo nu a trecut cam demult picior de om;de dincolo ,auzeam glasul de bronz al tacerii care parca m-a imbiat sa nu-mi pierd rabdarea si nadejdea.Uluitor,era faptul ca usa ferecata permitea unei raze de soare sa-mi scoata gandurile indoliate de pesimism din umbra,luminand cararea spre Bine.
Asa am descoperit poteca pe care urmam sa calatoresc fara teama ca vreo ratacire ma pandeste de dupa colt.Potecuta aceasta ,desi o botezasem "stil de viata",de fapt numele ei era altul,mult mai simplu,mai natural,mai aproape de Adevar,numele ei fiind Credinta.
Ceea ce a incercat mama sa-mi inoculeze inca din frageda pruncie,avand convingerea ca are datoria de a-mi arata Calea cea dreapta vorbindu-mi despre Imparatia lui Dumnezeu si de scopul vietii ,Mantuirea;intr-un moment inopinat,intr-un context precipitat de panica,in anii liceului,rasari de sub brazda mintii mele,gandul ca niciodata nu am fost singur,mereu am avut pe Cineva in preajma,veghiindu-ma fara sa ma stinghereasca in vreun fel.
In vremea liceului,in urma cu 27, ani,cand m-am aflat la Internatul Liceului Industrial din Cehu-Silvaniei,am avut parte de o intamplare care mi-a marcat existenta.
Pe atunci,ateismul era politica de stat,iar formarea "omului nou, multilateral dezvoltat" devenise un obiectiv al regimului socialist.Nici nu doresc sa-mi mai amintesc de aberatiile sistemului,de lipsurile de care am avut parte,de indoctrinarea la care am fost supus.Vremuri de trista amintire,ar zice unii;insa eu consider ca in tot raul este si un bine,iar acele timpuri m-au ajutat sa inteleg mai usor diferenta dintre dictatura si democratie ,dintre socialism si capitalism si ,nu in ultimul rand ,dintre ateism si credinta.
Momentul pe care doresc sa-l evoc s-a intamplat intr-o dupa amiaza de decembrie a anului 1983:Un coleg m-a strangulat,in joaca, cu fularul ce-l aveam la gat ,incat animarea mea a durat minute bune.Eu ,desi inconstient,parca eram martor la o scena dintr-o piesa de teatru,eu fiind pentru prima oara in rolul principal.Cu toate ca era dupa-amiaza,eu am avut impresia ca bolta cereasca e plina de stele,iar de acolo dintre ele, se iti o lumina stralucitoare din care izvori o mana care ma mangaie pe crestet,iar apoi ,ca si cand ar fi vrut sa-mi ridice un val de pe ochi,se retrase de pe chipul meu ,ca o falfaire de aripi de porumbel,iar apoi,in zbor spre inaltimile celeste ,devenise o scanteie care ,in pofida legilor fizicii,pe masura ce se departa,devenea mai mare,pentru ca in final sa fie aidoma unei stele pe firmamentul albastru.
Pret de cateva minute,am avut dovada vie ca lumea nu se termina aici,ca dimensiunile pe care le-am identificat ,ca un spectator,reprezinta un univers nou ,compus din imagini cuceritoare,neatinse de rugina timpului.
Din acel moment in care din samanta mortii incolti viata,optica mea s-a schimbat radical,mereu simtind in umbra mea, ceva sau cineva, care imi veghea fiecare pas,oferindu-mi sansa de a vedea lumea cu alti ochi,venind in slujba maximei :Ceea ce nu te doboara,te intareste.
Mai tarziu,am devenit preocupat de fenomenele extra-senzoriale,lecturam orice lucrare de parapsihologie,incercand sa ma inteleg mai bine.In aceasta foame de lectura,am gasit explicatia cauzei pentru care viziunea mea asupra vietii si a mortii s-a schimbat radical:Povestea Ingerului Mortii.
Se spune ca, atunci cand omul trage sa moara,Dumnezeu ii trimite Ingerul Mortii,care este un inger ce poarta pe aripele sale multi ochi,iar daca Dumnezeu,in mila Lui,decide ca omul respectiv sa nu moara,il chema inapoi pe Ingerul Mortii,numai ca acesta ,inainte de a se intoarce,isi desprinde un ochi de pe aripile lui si-l daruieste celui ce trebuia sa moara.Iar muribundul,revenind la viata,din clipa aceea o va vedea altfel.
De multe ori am reflectat la cele intamplate,dorind sa inteleg mai profund "clipa" cu parfum de vesnicie care mi-a imbalsamat sufletul.In momentele grele,cand i-am pierdut pe cei dragi,experienta din adolescenta mi-a alinat dorul,alimentandu-mi nadejdea ca "viata" nu se termina aici,ca exista si "dincolo",sub o alta forma , viata.
Nimeni si nimic nu au reusit sa-mi perturbe perceptia mea despre lume.Mai mult,cu fiecare zi pe care mi-a lasat-o Dumnezeu, incerc sa-L regasesc in fel si chip ,sub forma Binelui,bucurandu-ma ca un copil de prezenta Omului Frumos,asa cum bine l-a definit Dan Puric pe omul cu demnitate crestina,intarindu-mi credinta cu nadejde si inmiresmandu-mi mintea si inima cu parfum de vesnicie.

Pasi spre Apocalipsa...

Privind in sus ,la cerul albastru ,mangaiat de razele binefacatoare ale soarelui,am incercat sa ma racordez la dialogul dintre om si natura in momentele in care prietenia lor mult visata a devenit iubire,incoronand omul cu bunatate ,iar tainica natura cu o desavarsita frumusete.
Din pacate ,prietenia invocata mai sus, s-a racit,devenind o umbra care isi mareste arealul si densitatea,acoperind ,in cel mai fericit caz ,in ignoranta, relatia lor fireasca,ca o revarsare a raului peste toate campurile vietii,ca o intunecime de inceput de lume peste care lumina binelui nu poate domni.
La inceputul istoriei Pamantului,cand s-au format oceanele si marile,s-au delimitat si primele arii de uscat-continentele.De atunci ,a inceput lupta neintrerupta dintre apa si uscat ,dintre fortele interne(care ridicau lanturi de munti si vulcani)si fortele externe(apa si aerul in miscare).
In afara de Dumnezeu si de legile ce o proteguiesc, natura nu se lasa stapanita de nimeni si nimic.
Natura are legile ei ,simple ,dar imuabile.
Probabil,legea conservarii materiei a lui Lavoisier care stipuleaza ca "In natura, nimic nu se pierde,nimic nu se castiga,totul se transforma",este una din legile de capatai care explica sorgintea Puterii naturii.
Faptul ca nu respectam natura,facand orice de dragul castigului ,o determina sa reactioneze ,uneori,chiar sub forma unor intemperii care reflecta Forta naturii,faptul ca ea nu poate fi biruita de nimeni.Cutremurile,inundatiile ,seceta,uraganele,eruptiile vulcanice si efectele catastrofale ale tsunami-urilor sunt cateva dintre rezultatele pilduitoare pe care natura o ofera omului ce actioneaza in detrimentul ei.
Dezechilibrele creeate ,cu buna stiinta sau nu,cauzeaza stari de ingrijorare in sanul celor ce inteleg importanta pastrarii armoniei si ,implicit, a echilibrului in natura.
Natura vindeca boli pe care medicina clasica le-a trecut in categoria incurabile,dar ea,desi imbolnavita,semnaleaza pericolul care ne paste ,daca nu contribuim la regenerarea ei.
Cine-si asaza viata pe responsabilitate, este un prieten al naturii.
Cel care ignora semnalele primite de la natura si persista in nelegiuiri ,nu pricepe ca ,prin fiecare act samavolnic al sau,distruge pana si speranta ca regenerarea naturii este inca posibila.
Natura trebuie ocrotita !Faradelegile la care am supus-o ,ne obtureaza puterea de intelegere a situatiei,plasandu-ne in zona pesimismului si a inactiunii in scopul indreptarii,departandu-ne ,prin ignoranta si rea-vointa,de normalitate si apropriindu-ne incet,dar sigur,de infricosatoarea Apocalipsa.

Natura ne ofera tot si ne cere foarte putin:doar sa o respectam!

Razbunarea naturii

Activitatea vulcanului islandez Eyjafjallajokull este in crestere, au anuntat, sambata, cercetatorii care il supravegheaza.
Coloana de cenusa degajata de vulcan s-a ridicat, sambata, la o altitudine de 8,5 kilometri, fata de 6 kilometri cat era vineri, Proiectarea de cenusa provocata de racirea rapida a lavei va continua atat timp cat exista gheata pe varful vulcanului, care este acoperit de un ghetar.
Cercetatorii vor sa survoleze in curand vulcanul pentru a determina cantitatile de gheata care s-au topit si pentru a stabili cat timp va mai erupe.
Norul de cenusa aruncata s-a raspandit pe intregul continent european si a paralizat deja traficul aerian in multe tari.
Norii de cenusa vulcanica care contin particule fine abrazive de roca sunt periculoase pentru aeronave.
Transportul aerian ar putea ramane perturbat cateva saptamani sau chiar luni.
Ultima data cand a erupt vulcanul islandez, in 1821, eruptia a durat, cu unele pauze, doi ani.

Ca si o consecinta a acestui fenomen este scaderea temperaturii medie pe glob cu 0,5 grade, spun specialiştii. Asta, din cauză că, odată ajunse în stratosferă, particulele din nor pot duce la scăderea radiaţiei solare directe.

Vulcanii erup diferit, in functie de compozitia magmei ce se afla la suprafata, cantitatea de gaz din magma si tipul de ventru vulcanic din care erupe. In general, cu cat lava este mai vascoasa, cu atat eruptia va fi mai exploziva. Eruptiile explozive pot expulza o mare cantitate de material in aer. Eruptiile nonexplozive produc rauri de lava si expulzeaza foarte putin material in aer.

Formatiunile vulcanice sunt formate prin acumularea de magma . Magma poate erupe prin unul sau mai multe ventre vulcanice, care pot fi o singura deschizatura, mai multe deschizaturi, sau o crapatura lunga, numita vent de fisura. Se formeaza in adancul pamantului, in general, in mantaua superioara. Pentru a se forma magma, este nevoie de temperatura si de presiune foarte ridicate. Mantaua solida trebuie topita la conditii intalnite de obicei la adancimi de 80 pana la 100 km sub suprafata pamanului.O data ce mici picaturi de magma se formeaza, ele incep sa se ridice deoarece magma are o densitate mai mica decat rocile ce o inconjoara. Aceste picaturi se aduna, formand adevarate rauri de magmaDupa fiecare eruptie, este adaugat un nou strat vulcanului, acesta crescand in marime.

Un vulcan activeste format din : lava, fragmente de roca si gaze. Tipul si cantitatea de material care erupe dintr-un vulcan activ depinde de compozitia magmei din interiorul vulcanului.

Lava reprezinta magma care se rupe si erupe dintr-un vulcan. Daca magma este lichda, aunci va curge de-a lungul vulcanului, catre bazele sale.

Fragmente de roca sunt expulzate in aer. Ele includ si cenusa, fragmente cu diametru mai mic de 2 mm. Cenusa cea mai fina este numita cenusa vulcanica si este formata din particule ce au un diametru mai mic de 0,06mm.

Gazele, in prima etapa, sunt eliberate de vulcani sub forma unui jet. Eliberarea instantanee de gaz vulcanic aflat sub presiune este forta ce duce la eruptii. Gazele provin din magma propriu-zisa, sau din contactul dintre magma incinsa si apa. Majoritatea gazelor vulcanice cuprind vapori de apa, dioxid de carbon si dioxid de sulf.

Eruptiile produc direct si indirect pericole asupra oamenilor si a poprietatilor, atat in aer cat si pe pamant. Asemenea pericole sunt: raurile de lava, cenusa. Unele rauri de lava mai contin si cenusa incinsa, fragmente de roca, chiar si gaze. Acestea sunt mortale din cauza temperaturilor inalte(peste 850 grade) si a vitezei ridicate, de peste 250 km/h. De asemenea, acumularile masive de cenusa vulcanica, mai ales daca sunt udate de ploaie, duc la ruinarea recoltelor de cereale.

Pericolele indirecte sunt de obicei efecte nonvulcanice, care acompaniaza euptiile. Acestea sunt: cutremurele, tsunami, ploile cauzate de cenusa, bolile si infometarea ce apar dupa eruptiile vulcanice. Tsunami sunt uriase valuri seismice, de-a lungul oceanelor, generate de miscarea instantanee a rocilor ce alcatuiesc platforma marina. Aceasta miscare instantanee este cauzata de cutremure uriase, sau de prabusirea unei insule vulcanice, in timpul eruptiei unui vulcan. De asemenea, depozitele de materiale vulcanice pot duce la defertilizarea pamanturilor, la moartea animalelor si , in ultimul rand, la foamete.

Un pas mic,dar mare

Omule,indrazneste si coboara in inima ta si vei descoperi ca exista o potecuta intre gand si ea,ce te pazeste de orice rataciri,chiar daca ,uneori,zborul tainic al gandurilor tale se incumeta sa cuprinda in "privirea"sa nemarginirea,intregindu-te ,Omule,cu nadejdea de a redescoperi Frumosul,in folosul schimbarii tale din ceva in Cineva!

Adevaratele valori...

-->

Adesea ,uitam ca ,indubitabil,cel mai de pret lucru este Viata, uitand ca bucuria cea mai mare este Iubirea si cea mai inaltatoare virtute a omului este Credinta.

Inca din copilarie, am aflat ca Iisus este Calea ,Adevarul si Viata,iar Sfanta Scriptura este busola ce orienteaza corabia vietii.

Tot in frageda pruncie,am aflat ca viata este un miracol.Chiar un trandafir ce inmugureste intr-o tufa si se preface intr-o floare frumoasa si bine mirositoare este una din minunile lui Dumnezeu.Sa privim pasarile,iepurasii ,veveritele si vom vedea miracolul vietii in toate acestea.Atat flora cat si fauna sunt un mediu divin incarcat cu puteri creatoare.Materia lor este un ocean agitat de spirit ,o argila batatorita si insufletita prin Cuvantul intrupat,Logosul vesnic"prin care toate s-au facut".

Omul insusi este o minune.El este unic:nu este in lume nicio fiinta asemanatoare lui.

In crestinism,omul trebuie sa se bucure de viata intr-un mod in care sa-i dezvolte personalitatea morala si spirituala,sa se bucure de frumusetea creatiei lui Dumnezeu.Modelul nostru trebuie sa fie Iisus Hristos,iar valorile noastre de capatai trebuie sa se concretizeze in obtinerea Mantuirii.
Iisus nu a ucis, dar a fost rastignit pe cruce, nu era invatat si totusi i se spunea Invatatorule, nu avea armata si totusi era de temut, nu avea servitori si totusi i se spunea Stapane, nu avea medicamente dar era Vindecator de suferinte, a fost ingropat, a inviat si drept urmare traieste in sufletele noastre si peste toate... este DUMNEZEU, Tatal nostru cel Ceresc!

Sa nu uitam nicicand ca Puterea lui Dumnezeu e in noi!Noi putem primi acest dar divin in fiinta noastra prin :rugaciune,Sfanta Impartasanie,Sfanta Evanghelie si umilinta.

Sa nu omitem niciodata ca scopul vietii este sa ajungem la maturitatea Omului desavarsit Iisus,pentru ca am fost creati "ca sa fim sfinti si fara de prihana inaintea Lui,in a Sa iubire"(Efeseni 1,4-5).

Hristos,inceputul si sfarsitul,Alpha si Omega,neasfintita lumina a lumii,sa ne calauzeasca pretutindeni si sa ne ajute sa ne pazim ,cu trezvie si prudenta, usa sufletului nostru!

Vorbe cu Talc

În grădina largă-a vieţii, omul seamănă cu-o floare:
Vine toamna ... cade bruma ...
Biruită, floarea moare,
Dar rămâne amintirea celor buni, care-şi iau drumul,
Cum din floarea-mbătătoare ne rămâne, scump, parfumul!

Pururea, înţelepciunea are culmi ce urcă-n stele
Şi, de veacuri, fericirea stă pe culmile acele.
Aşadară, fericirea, în zadar o cată unii,
Dacă nu pot să atingă culmile înţelepciunii!

Câinelui ce-mi stă-n ogradă, îi arunc de azi pe mâine,
Pentru paza lui cinstită, câte-un colţ uscat de pâine
Şi, de câte ori mă vede, prin ogradă sau în prag,
Câinele, cu-a lui privire, îmi arată - atâta drag,
Încât, grai de om să aibă, şi iubirea lui fierbinte
Mai duios, el n-ar fi-n stare să mi-o spună prin cuvinte ...

Un argat, ţinut de milă şi sătul numai de bine,
Cu nespusă vrăjmăşie caută mereu la mine
Şi, din ambele fiinţe căror astfel le dau pâine,
Eu mă-ntreb în toată clipa:
"Care-i om şi care-i câine?"

Sfânta moarte, totdeauna secerând după-al ei plac,
Nu-ţi ia-n seamă bogăţia; când te ia, te ia sărac.
Pentru că, întreg avutul ce în viaţă tu l-ai strâns,
Ea îl dăruieşte celor cari te duc la groapă-n plâns,
Ca şi cum ar vrea să-ţi spună:
"Ai strâns aur ca tezaur,
Pe când Dumnezeu îţi cere numai sufletul de aur!"

De-ai primit un dar, tu cată bucurii prea mari să n-ai;
Cei mai mulţi, când îţi fac darul se gândesc: ce-o să le dai?
Bogăţia, ca femeia, câte-odată stă de şagă:
Vine pe neaşteptate şi te lasă când ţi-e dragă!

Dacă vrei vrăjmaşul de-astăzi să te-mbrăţişeze mâine,
Pentru piatra ce-ţi aruncă, tu aruncă-i lui o pâine.
Tigrul, gata să sfâşie, îl vei face astfel câine!
Poţi găsi, când ai pierdut, un ac în aria cu grâu,
Un cal sălbatic în pustiuri, un peştişor scăpat în râu,
Un corb în noapte când nu ard, pe cer, nici stelele, nici luna,
Dar cinstea ta, când ai pierdut-o, pierdută-i pentru-ntotdeauna.

În răsfăţ de-ţi creşti copilul şi-l laşi zilnic fără frâu,
Tu ai semănat neghină, socotind că semeni grâu.
De trei ori: vai ţie, mamă, în asemeni greş, că mâine,
Vei mânca, muiată-n lacrimi, cea mai otrăvită pâine!

(Vasile Militaru-Vorbe cu Talc)

P.S. Aceste Vorbe cu Tâlc au izvorât dintr-o adâncă iubire de oameni. Scrise cu dorinţa de a folosi poporului - drept o cinstită călăuză pe căile tuturor virtuţilor...
Vă mulţumesc, dragii mei cititori, pentru dovada ce mi-aţi făcut astfel, confirmând înşivă că sămânţa acestor învăţături morale n-a căzut pe piatră seacă, ci a prins rădăcini în ogorul sufletului vostru, din care va ieşi rod luminos...
Deci nu din trufie, ci ca să vă arăt cât de mare este mulţumirea ce simt că v-am putut fi de un asemenea folos, mi-aş lua voia să vă spun că, de s-ar încheia şirul zilelor mele pe pământ mâine, aş socoti împlinită o bună parte din datoria mea de om...

Imnul Vietii

Viata este singura ta sansa – ia-o in serios!

Viata este o frumusete – admir-o!

Viata este o bucurie – savureaz-o!

Viata este o provocare – raspunde!

Viata este un vis – adu-l la realitate!

Viata este o datorie – indeplineste-o!

Viata este un joc – joaca-l!

Viata este un pret – pretuieste-o!

Viata este o avere – foloseste-o!

Viata este dragoste – daruieste-o!

Viata este un secret – dezleaga-l!

Viata este o promisiune – infaptuiete-o!

Viata este un necaz – invinge-l!

Viata este un cantec – canta-l!

Viata este o batalie – lupta!

Viata este o aventura – accept-o!

Viata este o recompensa – merit-o!

Viata este viata – TRAIESTE-O!

(Maica Teresa din Calcutta)